Neuschwanstein
N E W S    FROM
Muzeul Romanatiului Caracal

[click here to see the picture]

(12.02.2011 , Romania, Caracal )
„PRIETENII UNUI PRIETEN” – DAN EUGEN DUMITRESCU

NOTE DE LECTURĂ
„PRIETENII UNUI PRIETEN” – DAN EUGEN DUMITRESCU
ED. CARTEX, BUCUREŞTI, 2010


SUBLIMUL COTIDIAN



Schiţele lui Dan Eugen Dumitrescu, adunate în volumul „Prietenii unui prieten”, au darul, în primul rând, de a-l învălui pe cititor ăntr-un parfum al unor vremuri trecute, de a căror amintire e greu de scăpat, cu atât mai mult cu cât ele au fost trăite împreună cu oameni care şi-au dezvăluit ceva ignorat sau uitat azi : prietenia.
Marele merit al evocărilor din această carte este, după părerea mea, firescul, normalul, viaţa exact aşa cum a fost ea, cu bune şi cu rele. Sunt amintiri din armată şi studenţie, legături cu oameni de seamă (pictorul Spiru Vergulescu), cu oameni simpli dar sufletişti din Grecia, oameni care şi-au pus amprenta pe destinul autorului. Oare cum şi-ar fi putut refuza impulsul de-ai aduna pe toţi, de peste tot, şi de-ai aşeza între coperţile unei cărţi?
Lucrurile de care ne aducem aminte sunt încărcate, nu-i aşa, fie de tristeţi, fie de bucurii. Amintirile lui Dan Eugen Dumitrescu poartă în ele un umor sănătos, trainic. Nici nu-i de mirare, întrucât..... prietenii cunosc foarte bine pasiunea acestuia pentru filonul anecdotic, pasiune care a dus la apariţia a două cărţi de anvergură: „Scriitori români în anescdote şi epigrame”, două volume (1112 pagini) şi „Mari scriitori ai lumii în anecdote, maxime, cugetări, aforisme” (546 pagini), apărute între 2008 şi 2009.
Citind acest volum observăm cum ne amintim şi noi, involuntar de unitatea militară în care se beau rachiu şi coniac (sub aripa ocrotitoare a ofiţerului de serviciu), de anii de facultate în care examenele se ţineau lanţ (parcă mai dese erau cele de care ne era aşa de frică), de aceiaşi ani în care vindeam orice pentru un ban cu care să facem un chef, sau de mâncarea de la cantină de care aveai parte doar cu cartela, de sfertodocţi îndoctrinaţi politic („ E unii generali americani, care vrea război, ca General Motors”! – „O întâlnire-surpriză”).
Toate au o savoare a lor pe care autorul nu numai că o preţuieşte infinit, dar cu generozitatea care-l caracterizează ne-o oferă şi nouă, cititorilor. De fapt, parcă nici nu sunt sigur acum, la finalul cărţii, dacă am lecturat nişte pagini cu amintiri sau am văzut , cu ochii minţii, un film nemaipomenit. Sau, poate, amândouă în acelaşi timp.
Prietenul meu, Dan Eugen Dumitrescu, dovedeşte (dacă mai era nevoie) că este un câştig al prozei umoristice, cu un material extrem de bogat şi cu reale abilităţi stilistice. Fiindcă nu-i treabă tocmai uşoară să scorneşti prin odăile sufletului, să iei de acolo bijuteriile unor timpuri apuse şi să le trimiţi celorlalţi. Iar el, prietenul meu, ştie asta!



DUMITRU BOTAR





copyright © museum.com gmbh. all rights reserved.
copyright policy