Neuschwanstein
N E W S    FROM
Muzeul Romanatiului Caracal

[click here to see the picture]

(07.02.2012 , Romania, Caracal )
ANECDOTE EPIGRAMATICE de D.BOTAR

ANECDOTE EPIGRAMATICE



RADU D.ROSETTI
(1874-1964)


Avocat și epigramist, personalitate a timpului său, cu succese notabile în ambele ipostaze, ne-a lăsat 8 cărți de epigramă, fiind inclus în alte 14 volume colective. Prietenia lui cu familia poetului Octavian Goga era cunoscută în epocă, el fiind avocatul care l-a divorțat pe poet de Hortensia Cosma și pe Veturia Triteanu de Lazăr Triteanu, facilitând astfel căsătoria lui Goga cu Veturia.
După decesul lui Octavian Goga (1938) a continuat relația de prietenie cu Veturia, pe care o vizita la Ciucea, sau îi scria tot felul de scrisori la finalul cărora strecura și câte o epigramă pentru a-i mai descreți fruntea, pentru pierderea grea pe care o suferise. La un moment dat Veturia Goga vine la București să semneze un contract cu Uniunea Scriitorilor, prin care unii scriitori puteau veni la Ciucea pentru creație sau odihnă. În acest context Radu D. Rosetti îi scrie o scrisoare și o epigramă lui Mircea Luca, soțul Geaninei, fiica adoptivă a soților Goga, prilejuită de faptul că între timp, Niculescu , directorul Fondului Literar, fusese schimbat cu un oarecare Finți : “Comitetul dă bani greu/ Sclav supus al referinții/ Fiindcă pân-la Dumnezeu/Te mănâncă .....Finți”.
În altă scrisoare către cei doi le spune că nu mai mănâncă la Restaurantul Uniunii Scriitorilor , dar din când în când le mai face câte un catren celor de acolo, cum ar fi cel referitor la noul șef al cantinei care se numește Cazan, în legătură cu care toți se întrebau :
- Cum e mâncarea la cantina scriitorilor?
- Cum să fie, ca “la Cazan”.

Peste drum era și un restaurant particular, proprietarul numindu-se Vasile Tigaie, iar Radu D.Rosetti nu mai mânca “la Cazan” fiindcă bucatele erau mai gustoase “la Tigaie”. Epigrama făcută cu acest prilej nu o transcrie pentru că nu și-o amintește (avea atunci în anul 1955, 81 de ani) dar le trimite una făcută iubitei lui pe care o dezmierda cu diminutivul “Puișor” și pentru că el era destul de în vârstă, aceasta l-a tradus: “la Cazan”.
“Puișorul mult drag mie/ Azi cu ură mă împroșcă/ Fiindcă, vai ce parodie,/ A fost pui și-acum e cloșcă.”
Prin 1957 se văieta că are scleroză de gradul 3, situație în care nu trebuia să mănânce sărat, trecând astfel la un restaurant dietetic, unde meniul era cam scump, fapt ce-l determină să consemneze această situație :” Se mănâncă foarte bine/Fără sare, minunat/ Feluri proaspete și fine/Numai prețul e sărat. “
Amintind aceste frumoase și hazoase secvențe, am dorit să-l readuc printer noi pe unul dintre cei mai valoroși epigramiști, nume de referință în peisajul epigramatic românesc, un adevărat senior al genului.


D.BOTAR





copyright © museum.com gmbh. all rights reserved.
copyright policy