Scanback 1
N E W S    FROM
Muzeul Romanatiului Caracal

[click here to see the picture]

(10.07.2012 , Romania, Caracal )
Parcul Constantin Poroineanu- de Dr. Dana Roxana Nicula,


Parcul Constantin Poroineanu
- istoric –

Dr. Dana Roxana Nicula,
Muzeograf, Muzeul Romanaţiului

Încă de la mijlocul secolului XIX, existau în aproape toate oraşele parcuri pentru plimbare şi distracţii. Unele aveau amenajate lacuri pe care se puteau face plimbări de agrement cu barca sau cu vaporaşul, grădini zoologice, sere de flori, restaurante cu terasă, chioşcuri în care cânta fanfara militară (Fig.1). Pe lângă renumitele parcuri, cum ar fi Cişmigiul din Bucureşti, Copou din Iaşi, Romanescu din Craiova şi la Caracal a fost amenajat un parc natural după proiectul realizat de arhitecţii peisagişti francezi (care au amenajat şi Cişmigiul) Edgar Redont şi Ernest Pinard.
Terenul pe care se află astăzi parcul oraşului era la 1893 „un heleşteu, înconjurat de tăbăcării, depozite de gunoaie situate în partea de vest a oraşului, ocupând o suprafaţă de 35 ha”. Din documentele de arhivă rezultă că heleşteul şi pădurea ce îl înconjura a fost proprietatea moşierului Constantin Poroineanu, care l-a cedat Primăriei încă din 1893, deoarece „municipalitatea dorea amenajarea unui parc în această parte a oraşului”. Amenajarea parcului nu se putea face decât prin asanarea heleşteului şi exproprierea terenurilor înconjurătoare. La 22 aprilie 1903, sub primariatul lui Mihail Bibian, a fost solicitat inginerul Constantin Guran, pentru a executa proiectul de asanare. Proiectul trebuia finalizat până la 1 aprilie 1904, însă inginerul Guran nu şi-a onorat obligaţiile, contractul fiind reziliat la 27 mai 1904.
Problema asanării fostului heleşteu a fost reluată în 1905, când Primăria a contractat un împrumut de 500.000 lei şi a însărcinat pe inginerii peisagişti Ernest Pinard şi Edgar Redont cu întocmirea planului de amenajare a parcului. Pinard a fost şi autorul Cadrilaterului, parcul cu tei şi castani din centrul oraşului care a fost distrus în anul 1986, ca urmare a punerii în aplicare a planului de sistematizare a oraşului.
Heleşteul şi locurile particulare din împrejurimi au fost declarate de utilitate publică în folosul igienei şi a salubrităţii publice. La 23 septembrie 1905, Consiliul Comunei Urbane Caracal, prezidat de primarul Mihail Bibian, a pus în discuţie fixarea indemnizaţiilor de despăgubire, ce trebuiau să se ofere din partea comunei, proprietarilor. Terenurile din jurul fostului heleşteu şi al parcului până în strada Justiţiei, s-au „ declarat a se expropria pentru cauza de utilitate publică în interesul facerii unui parc pe aceste terenuri”. S-a alcătuit o comisie de evaluare formată din primarul M. Bibian, V.T. Oroveanu, A. Popescu, C.I. Lăzărescu. Au fost stabilite 134 de proprietăţi pentru expropriere cu valori diferite. Conform articolului 22 din Legea de expropriere, Tribunalul judeţului Romanaţi a hotărât pe motiv de utilitate publică exproprierea ,,terenurilor cu construcţiuni şi clădiri aflate pe el, proprietăţi ale moştenitorilor defunctului C .Cioflan şi alţi proprietari, situate în acest oraş, între strada Justiţiei şi moara domnului căpitan Obogeanu, în interesul higienei şi salubrităţii publice, prin asanarea locului pe care a fost heleşteul comunei şi a locurilor din împrejur şi facerea unui parc pe el.
În şedinţa Consiliului Comunal Local din 17 ianuarie 1906, arhitectul peisagist Redont a înaintat „proiectul pentru facerea unui parc public pe locul fostului heleşteu al comunei şi împrejurimile mlăştinoase care deja s-au expropriat în acest scop” .
La 2 martie 1906, Primăria oraşului a înaintat Ministerului de Interne proiectul de amenajare a parcului, care nu a fost corespunzător şi s-a refăcut în 1907. Amenajarea parcului a fost terminată în anul 1914 (Fig.2 a, b ).
După anul 1927 se fac lucrări de reamenajare şi sistematizare: pavarea parcului, construcţia unor bănci din cărămidă şi lemn, reînnoirea gazonului cu unul englezesc. Portalul ornamental, împrejmuirea cu stâlpi din piatră calcaroasă şi încadrarea cu panouri de sârmă la intrarea în parcul oraşului prin strada Jan Dobrescu s-a construit în anul 1958 şi a costat 55.000 lei. Mai târziu s-a construit un arc de triumf cu porţi mobile la intrarea din strada Cuza Vodă (Fig.3). Tot atunci a fost construit podul de beton de 7 m lungime în insulă şi a fost amenajat ştrandul.
În anul 1960 a început amenajarea bazei sportive din Caracal. Memoriul tehnic prevedea construirea unei tribune de 650 de locuri. Tribuna trebuia să aibă 2.000-5.000 de locuri. Lucrarea s-a executat în antrepriză prin T.R.C.L (Fig. 4). Craiova şi T.R.C.L. Caracal. Potrivit procesului-verbal de predare-primire a bazei sportive din oraşul Caracal, aceasta era compusă din; teren de fotbal 70x105 m, pistă de atletism de 400 m, vestiar pentru 60 de persoane, patru camere dezbrăcare, două camere duşuri, casa pompei, grup sanitar sportivi, grup sanitar pentru public, tribună pentru spectatori, grup intrare şi două case de bilete. Tribuna oficială a stadionului a valorat 28.000 lei, iar tribuna de 650 de locuri 61.000 lei.
Planul de investiţii pe anul 1963 avea prevăzută suma de 40.000 lei pentru amenajări de spaţii verzi cu o suprafaţă de 66.225 mp. Serviciul de sistematizare şi arhitectură era solicitat de Sfatul popular al oraşului ca până la 15 octombrie 1963 să întocmească documentaţia pentru construirea unei sere. În anul 1966, I.G.O. Caracal a executat în regie construirea serei din parcul oraşului. Parcul din Caracal avea în deservire 35 ha de spaţii verzi, iar suprafaţa serei era de 142 m2, asigurând pe sezon de iarnă circa 6.000 de răsaduri. Valoarea totală a lucrării a fost de 17.000 lei.
Interesul pe care l-a acordat administraţia locală acestui obiectiv de la înfiinţare şi până în prezent, au determinat unele modificări fără ai altera structura sa iniţială. Parcul oraşului este cel mai important obiectiv de arhitectură peisagistică din judeţul Olt. Astăzi poartă numele marelui filantrop Constantin Poroineanu, din a cărui avere s-au plătit imobilele expropriate din Cadrilater, precum şi amenajarea parcului.
Până în anul 1925, acestei mari personalităţi nu i s-a adus niciun semn de recunoştinţă. Deputatul I. D. Ianculescu, fără a fi caracalean, a luat iniţiativa turnării unui bust din bronz lui Constantin Poroineanu, cu intenţia ca el să fie aşezat pe un soclu de piatră la intrarea în parc. Bustul a fost realizat de un mare artist al vremii, Rafaello Romanelli. Ca urmare a nepăsării şi indiferenţei autorităţilor locale, a fost uitat până în anul 1928 în librăria lui Ilie Mărculescu.
Abia în 1928 bustul lui Poroineanu a fost instalat pe un soclu, la intrarea principală a parcului.
În perioada regimului comunist, bustul lui Poroineanu a fost dat jos de pe soclu şi topit. Un alt bust al marelui filantrop de dimensiuni mai mici a fost păstrat într-un depozit la Colegiul Naţional Ioniţă Asan. În testamentul lăsat de Constantin Poroineanu este menţionat ca în fiecare an, Primăria din Caracal să îi facă o colivă de sărbătoarea sfinţilor Constantin şi Elena, clauză care nu a mai fost respectată mult timp. Municipalitatea pomeneşte această mare personalitate printr-un Te Deum de sărbătoare sfinţilor Constantin şi Elena, reparând astfel nedreptatea făcută acestei ilustre personalităţii. În anul 2008 un nou bust al său, a fost aşezat la intrarea din parcul oraşului, care îi poartă numele. (Fig. 5 a, b, c, d).





copyright © museum.com gmbh. all rights reserved.
copyright policy