Scanback 1
N E W S    FROM
Muzeul Romanatiului Caracal

Petre Cotet 1914-1988
Petre Cotet 1914-1988

(17.05.2008 , Romania, Caracal )
Academicianul Petre Cotet - 1914 - 1988

La 15 septembrie 1988 s-a săvîrsit din viată, după o grea suferintă, prof. dr. doc. Petre V. Cotet, figură marcantă a învătămîntului superior si a cercetării stiintifice geografice, a geomorfologiei românesti.

In personalitatea si activitatea sa, afirmate în anii postbelici, s-a împletit vocatia pedagogică cu cea de neobosit cercetător, înzestrat cu harul ales al redării expresive a reliefului prin desen.

Nascut la 20 iunie 1914 în satul Hotărani, judetul Olt, dupa studii la Liceul “Ionită Assan” din Caracal (1926-1933), urmează concomitent cu îndeplinirea serviciului militar cursurile sectiei de geografie a Facultătii de Filozofie si Litere a Universitătii din Bucuresti (1933-1940), avînd printre profesori ilustri inaintasi ai geografiei românesti: S. Mehedinti, G. Vâlsan, C. Bratescu si V. Mihailescu. O promitătoare activitate stiintifică, ancorată în cîmpia natală a Olteniei, este intreruptă pe perioada celui de-al doilea razboi mondial, unde a participat pe frontul de est (decorat cu Crucea României cu spade) cît si pe frontul de vest, în calitate de corespondent de front. In bogata si valoroasa sa activitate didactică parcurge toate treptele ierarhiei universitare: preparator (1940), asistent la catedra de geografie fizica de sub conducerea prof. V. Mihailescu, sef de lucrări (1946), conferentiar (1950), profesor (1970) la Facultatea de Geologie si Geografie a Universitatii din Bucuresti, de unde - în 1975 - se pensionează. Intre 1960 si 1972 se afla în corpul didactic chemat să asigure autoritate geografiei în Institutul Pedagogic din Bucuresti. In 1971 i se confera titlul de doctor docent.

Din bogata sa listă de lucrări (peste 100) se detasează teza de doctorat Cîmpia Olteniei. Studiu geomorfologic, cu privire speciala asupra cuaternarului, sutinută în 1948 sub conducerea prof. V. Mihailescu si publicată în 1957, care deschide seria rodnică de monografii geomorfologice regionale aparute în geografia româneasca a ultimilor 35 de ani. Lucrarea ilustrează directia analizei morfogenetice, pe care a promovat-o cu consecventă de-a lungul anilor.

Institutul de Geografie îl numară printre membrii sai de la înfiintare (1944). Intre 1954 si 1958 a activat intens în cadrul sectiunii de geografie fizică si a participat la lucrările geografice de seamă ale timpului, de exemplu, Monografia Geografică a R. P. Române, vol. I, ce a inclus si întocmirea - în afara unui dens capitol - a hărtii geomorfologice a tării (la scara 1 : 1.500.000), publicată în colaborare în 1960, în anexa cartografică a lucrării, marcînd optiunea sa pentru o abordare morfogenetică a reliefului României.

Din acea epocă vor ramîne în memoria mereu vie a membrilor Institutului de Geografie sedintele de comunicări pe care le anima prin expunerea cu pasiune a rezultatelor cercetarilor sale de teren, ale analizelor de hartă, interventiile sale în dezbaterea unor aspecte controversate, ca, de exemplu, stratigrafia depozitelor cuaternare, inclusiv a celor pastrătoare de cultură materială sau a celor periglaciare.

Orizontul său de cercetare început cu Cîmpia Olteniei se lărgeste la întreaga Cîmpie Română - căreia îi consacră, în 1976, o sinteză a cercetărilor de teren a unei bogate informatii de specialitate, între care se detasează forajele, analizele sporo-polinice, reconstituirile paleogeografice, servind cu precădere practicienilor, o incercare de aplicatie a conceptiei sistemice , multicorelative în geomorfologie.

Studii variate, publicate cu deosebire în periodicele geografice ale Academiei, în cele ale Societătii de Geografie, dar si în reviste de peste hotare - fără ca autorul lor să fi avut prilejul de a călători în străinatate - sunt consacrate piemonturilor, depozitelor corelate din varii regiuni ale tării, tinuturilor eruptive, pentru a coborî în tinutul băltilor dunărene, în cel atît de controversat al genezei deltei dunărene, de la cele mai tinere la cele mai vechi formatiuni, peneplenizate, ale Dobrogei etc.

Dintr-o atare experientă de cercetare, îmbogatită permanent si metodologic, împletită cu sarcinile sale didactice (în anii '50 tinea pentru prima dată în Universitatea din Bucuresti un curs de geomorfologie a României), se naste mai tîrziu o sinteză precum Geomorfologia României (1973), asa cum, în 1951, capitolul de geomorfologie din Manualul Inginerului de Mine, vol. I, încununat cu Premiul de Stat, se înscrie ca o initiere, mult lărgită apoi în cursul sau de Geomorfologie, cu elemente de geologie (1969, 1971). Din aceeasi perioadă datează si cursurile sale Europa, Asia (1967), Australia, Oceania, Antarctica (in colab., 1972), si o hartă murală inedită, Dinamica litosferei. Tectonica Plăcilor, scara 1 : 22.000.000, ilustrare cartografică de uz didactic a tectonicii plăcilor.

Preocupat si de unele aspecte teoretice, metodologice ale geografiei, de disponibilitatea fenomenelor geografice de a fi sugestiv ilustrate, toate filtrate prin prisma bogatei sale experiente didactice, în amurgul vietii, în 1976, în colaborare cu Eugen Nedelcu, publică lucrarea Principii, metode si tehnici moderne de lucru în geografie.

Buna cunoastere a geologiei, a evolutiei paleogeografice a României, a reconstituirilor paleoclimatice, dublate de o vastă experientă de teren i-au îngăduit să întocmească valoroase lucrări de sinteză, de importantă didactică si stiintifică.

Membrii Institutului de Geografie, între care multi i-au fost studenti si apropiati colaboratori, institut în care a desfăsurat o activitate plină de pasiune timp de peste 20 de ani, vor păstra amintirea unui devotat slujitor al învatămîntului si stiintei geografice românesti.





copyright © museum.com gmbh. all rights reserved.
copyright policy