Neuschwanstein
N E W S    FROM
Muzeul Romanatiului Caracal

[click here to see the picture]

(01.05.2009 , Romania, Caracal )
ICE PROJECT - ÎNCEPUTURILE CIVILIZAŢIEI EUROPENE. NEO-ENEOLITICUL LA DUNĂREA DE JOS




ICE Project
Campania 2008 a însemnat finalizarea primei etape a programului de cercetare "Începuturile civilizaţiei europene. Neo-eneoliticul la Dunărea de Jos". Premisele acestui program se regăsesc în cercetările care au de debutat în anul 1993 pe Valea Teleormanului. Începute punctual, în aşezarea tip tell de la Vitănesti “Măgurice”, cercetările au vizat în anii următori întreaga zonă a judeţului Teleorman, fiind identificate în teren numeroase situri neo-eneolitice. Experienţa căpătată cu ocazia acestui demers, precum şi cercetările pluridisciplinare întreprinse în aşezarea de la Vităneşti au contribuit la deschiderea, în anul 1998, a proiectului internaţional de cercetare Southern Romania Archaeological Project, împreună cu Universitatea din Cardiff, UK.
Programul de cercetare a început să capete consistenţă odată cu debutul, în anul 2001, a cercetărilor de pe Valea Mostiştei, în cadrul unui proiect numit Dinamica locuirilor neo-eneolitice de pe Valea Mostiştei. Anul următor cercetările au fost extinse în nordul Munteniei printr-o nouă componentă a programului, proiectul Cercetarea locuirii neo-eneolitice de pe Valea Teleajenului. Anul 2006 a însemnat extinderea programului prin apariţia a două noi proiecte, Valea Oltului în epoca neo-eneolitică şi Interferenţe culturale în nord-estul Munteniei în epoca neo-eneolitică.
Derulat prin intermediul unor înţelegi şi protocoale bilaterale, odată cu anul 2006 programul capătă o formă instituţionalizată nouă sub forma unui protocol de colaborare între instituţiile participante: Muzeul Naţional de Istorie a României, Muzeul Judeţean Buzău, Muzeul Dunării de Jos, Călăraşi, Muzeul Judeţean de Istorie şi Arheologie Prahova, Muzeul Romanaţiului, Caracal, Muzeul Judeţean Teleorman. Aceste instituţii au format un consorţiu al cărui obiectiv este concertarea eforturilor umane şi materiale în vederea eficientizării activităţii de cercetare. Punctual, pe valea Teleormanului, la acest program participă şi Şcoala de Istorie şi Arheologie a Universităţii din Cardiff, UK.
Obiectivul principal al programului îl constituie studierea evoluţiei comunităţilor omeneşti din sudul României în mileniile VII-IV BC. În acest sens, programul de cercetare cu un caracter pluridisciplinar se desfăşoară pe mai multe direcţii. Una dintre ele este studierea dinamicii aşezărilor şi a relaţiei lor cu mediul natural. O altă direcţie importantă de cercetare a vizat determinarea trăsăturilor generale şi particulare ale epocii neo-eneolitice în diversele zone în care se desfăşoară cercetările.
Metodologia folosită este complexă îmbinând perieghezele cu sondajele arheologice şi sedimentologice, cercetarea unor suprafeţe extinse cu observaţii microstratigrafice, cercetarea mediului înconjurător cu evoluţia internă a aşezărilor. Cercetările post-săpătură s-au axat pe restaurarea materialelor şi analizarea lor pe categorii: ceramică, unelte, statuete.
Studiile pluridisciplinare s-au concentrat asupra analizelor arheozoologice, ihtiologice, sedimentologice, antropologice, prospecţiunilor geofizice. Au fost prelevate si trimise spre datare probe din diverse situri, fiind în curs de elaborare o scara cronologică completă a epocii neo-eneolitice din sudul României.

Programul Începuturile civilizaţiei europene. Neo-eneoliticul la Dunărea de Jos se compune din mai multe proiecte complementare:
1. Cercetarea locuirii neo-eneolitice de pe Valea Teleormanului, colaborare MNIR cu Muzeul Judeţean Teleorman
Valea Teleormanului, zona Măgura-Vităneşti, jud. Teleorman
2. Dinamica locuirii neo-eneolitice pe valea Mostiştei, colaborare MNIR cu Muzeul Dunării de Jos Călăraşi
Valea Mostiştei, zona Sultana-Mânăstirea, jud Călăraşi
3. Cercetarea locuirilor preistorice de pe Valea Teleajenului, colaborare MNIR cu Muzeul Judeţean de Istorie şi Arheologie Prahova
Valea Vărbilăului, zonele Mălăieştii de Jos-Dumbrăveşti, Urlaţi, jud. Prahova
4. Interferenţe culturale în nord-estul Munteniei în epoca neo-eneolitică, colaborare MNIR cu Muzeul Judeţean Buzău.
Valea Râmnicului-Sărat, zona Podgoria-Coţatcu, jud. Buzău
5. Valea Oltului în epoca neo-eneolitică, colaborare MNIR cu Muzeul Romanaţiului, Caracal
Valea Oltului, zona Vlădila-Grădinile, jud. Olt
Rezultatele obţinute în prima etapă a programului de cercetare dovedesc eficienţa acestui tip de colaborare.

1.Cercetarea locuirii neo-eneolitice de pe Valea Teleormanului
Reprezintă cea mai veche componentă a programului de cercetare, rezultatele cercetărilor de pe Valea Teleormanului fiind de o importanţă excepţională pentru evoluţia neoliticului din nordul Dunării.
Cercetările în aşezarea gumelniţeană de tip tell de la Vităneşti, “Măgurice” au debutat în anul 1993. Ultimul nivel de locuire, Gumelniţa B1, a fost cercetat în cea mai mare parte şi s-a început săparea, în marginea de est a tell-ului, a unei suprafeţe de control stratigrafic. De asemenea au fost realizate pentru prima oară măsurători geofizice într-o aşezare de tip tell. Tot la Vităneşti au fost făcute pentru prima dată două sondaje sedimentologice care au adus informaţii preţioase despre evoluţia aşezării precum şi despre legăturile acesteia cu mediul natural din zonă.
Inventarul arheologic este deosebit de bogat, fapt normal pentru o aşezare de tip tell. Dar situl de la Vităneşti pare a se evidenţia prin numărul mare de piese şi mai ales prin calitatea lor. Există o adevărată industrie a osului şi a cornului, reprezentată printr-o gama extrem de variată de unelte din aceste materiale. Nu vom mai aminti decât piesele, foarte rare, care atestă prelucrarea aurului ilustrate de cioburi pictate cu acest material, precum şi un mic pandantiv de tipul reprezentărilor antropomorfe din aur. Cercetările din jurul aşezării au dus la descoperirea altor trei situri aparţinând aceleiaşi culturi, sugerând o dinamică complexă a locuirii omeneşti în această zonă.
Cercetările pluridisciplinare in domeniile arheozoologiei, ihtiologiei, paleobotanicii, au contribuit la cunoaşterea aspectului economic al comunităţii omeneşti de pe Măgurice.
La circa 3 km nord de Vităneşti se află situl de la Măgura “Buduiasca” care a fost cercetat de echipa româno-britanică între anii 2001-2004. În anul 2006 au început lucrările într-un nou punct amplasat în partea de sud-est a sitului de la Măgura-Buduiasca, numit “Boldul lui Ivănuş”. Aici au fost descoperite complexe aparţinând etapei de început a neoliticului, numită Gura-Baciului-Cârcea, Starcevo-Criş I sau Precriş. Aceste cercetări au dovedit pentru prima oară existenta la stânga Oltului a acestei etape timpurii a neoliticului. Astfel Muntenia, sau cel puţin partea ei vestică, a fost cuprinsă în complexul proces de neolitizare a teritoriilor de la nord de Dunăre. Cercetările au dus la dezvelirea mai multor complexe, gropi menajere, posibile bordeie, precum şi resturile unei locuinţe de suprafaţă cu podeaua amenajată dintr-un sol calcaros de culoare alb-cenuşiu, în care se afla un cuptor. Ceramica este fragmentată, printre formele reconstituite fiind vase sferice, puternic bombate în partea inferioară, cu fundul drept sau inelar, de dimensiuni mici sau medii, castroane cu buză dreaptă, alveolată, încadrându-se în tipologia obişnuită pentru această etapă a neoliticului. Decorul pictat specific acestui orizont constă în diverse motive decorative, buline, benzi, triunghiuri, pictate cu alb pe fond roşu. Inventarul este completat de diverse obiecte din lut precum altăraşe, figurine antropomorfe şi zoomorfe, precum şi de unelte din silex, obsidian, os. Au fost descoperite resturi de vase şi brăţări lucrate din lemn mineralizat. Deosebit de importante sunt numeroasele resturi osteologice care vor aduce informaţii preţioase despre componenta economică a procesului de neolitizare. În curând vor fi disponibile mai multe date C14 care vor marca, din punct de vedere al cronologiei absolute, momentul începutului neolitizării teritoriilor din stânga Oltului.
Situl de la Măgura Buduiasca este importantă şi prin prisma descoperirilor din neoliticul timpuriu şi dezvoltat. Astfel, o serie de complexe aparţin culturii Starcevo-Criş, mai precis etapelor mai târzii ale acestei culturi, atestând încă o dată existenţa unui orizont neolitic timpuriu bine reprezentat în Muntenia de vest. Neoliticul mijlociu este ilustrat prin descoperirea unor complexe aparţinând culturii Dudeşti. Cercetările au scos lumină un aspect necunoscut al acestei culturi, puternic legat de teritoriile de la sud de Dunăre, fapt dovedit de prezenţa elementelor Karanovo III. O altă descoperire importantă este reprezentată de complexele aparţinând etapei timpurii a culturii Vădastra, situl de la Măgura aflându-se la peste 60 de km est de Valea Oltului[*].
În acelaşi timp cu lucrările de la Vităneşti şi Măgura au fost demarate ample cercetări de teren pe Văile Teleormanului şi ale Vedei, cercetări care au dus la identificarea a numeroase aşezări neolitice. Astfel, au fost cartate mai mult de 40 de aşezări de tip tell aparţinând culturii Gumelniţa, regiunea Teleormanului devenind zona cu cea mai mare densitate de aşezări de acest tip din sudul României.

2. Dinamica locuirii neo-eneolitice pe valea Mostiştei
Aşezarea de la Sultana “Malu Roşu” este una dintre cele mai cunoscute situri gumelniţene, primele cercetării fiind făcute aici încă din anul 1923. Cercetări de salvare pe o suprafaţă extinsă au fost efectuate între ani 1974-1983, dar rezultatele lor au rămas practic necunoscute. În aceste condiţii, în anul 2001 au fost reluate cercetările în vederea verificării stratigrafiei aşezării. Deşi se credea că aşezarea a fost cercetată aproape în întregime, noile cercetări au arătat că au rămas destule zone neatinse de vechile săpături. Suprafaţa aşezării este relativ mică, circa35x30m, mai bine de două treimi din aşezare prăbuşindu-se în apele lacului Iezerul Mostiştei în urma unui intens proces de eroziune care continua şi în prezent. În aceste condiţii cercetările au un caracter de salvare, eroziunea accentuată ameninţând permanent restul aşezării.
Deşi suprafaţa rămasă este mică, rezultatele cercetărilor din ultimii ani sunt spectaculoase. Au fost descoperite resturile unei locuinţe care avea cel puţin două camere diferite altimetric, una din ele fiind cu circa 0.30 - 0.40 m mai sus decât cealaltă. Peretele de est-sud-est al locuinţei s-a păstrat în elevaţie (0,25-0,45 m), pe o lungime de peste 6 m, caz foarte rar în aşezările gumelniţene. Pe latura de sud-est se afla o structură de chirpici rectangulară ca un fel de laviţă, distrusă în cea mai mare parte şi un soclu de lut cu piatră plată de circa 0.40x0.30m. În jurul lor erau fragmente de vase, precum şi peste 30 de greutăţi din lut.
În partea de nord-est a locuinţei se afla o vatră masivă cu trei faze constructive, puternic deteriorată de incendiu. Vatra avea dimensiuni impresionante, cu o latură de cel puţin 1,80 m şi o înălţime de peste 1m şi era răsturnată, căzută în plan orizontal, cu partea activă spre partea de nord-vest a locuinţei. Ea se prăbuşise peste un vas ale cărui resturi au fost ridicare de pe podeaua locuinţei. Deasupra şi printre resturile vetrei au fost descoperite două pietre mari, probabil râşniţe. Inventarul locuinţei este deosebit de bogat, în special vase multe, întregi sau întregibile sparte in situ. Un mic pandantiv de forma unui tub turtit şi perforat, realizat din tablă subţire de aur a fost descoperit lângă vatră.
Un alt obiectiv important l-a constituit stabilirea evoluţiei aşezării şi a legăturilor dintre aceasta şi mediul natural, respectiv terasa. Au fost identificate mai multe amenajări ale pantei, inclusiv şanţuri dublate de un mic val, precum şi urme de pari de la un posibil gard.
O preocupare constantă cercetărilor de la Sultana a fost identificarea necropolei. Au fost deschise mai multe sondaje în diverse puncte ale terasei şi au fost efectuate măsurători geofizice. Rezultatele au apărut abia în anul 2006 când la circa 200 m vest de tell pe marginea şi pe panta terasei înalte au fost descoperite mai multe morminte. Au fost cercetate pană în prezent 25 de morminte, cercetările viitoare urmând a stabili legătura dintre aşezare şi necropolă.
Sondajele de pe terasa precum şi gropile pentru lut săpate de localnici au dus la identificarea unei intense locuiri aparţinând culturii Boian, cel puţin în partea de vest a terasei pe care este plasată aşezarea.

3.Cercetarea locuirilor preistorice de pe Valea Teleajenului
Regiunea deluroasă din nordul Munteniei, deosebit de prielnică vieţii, este foarte puţin cercetată din punct de vedere al epocii neolitice. Aceasta a determinat începerea în anul 2002 a unui proiect care să suplinească această lipsă. Într-o primă etapă cercetările din judeţul Prahova s-au concentrat într-o microzonă plasată la confluenţa râurilor Vărbilău şi Teleajen, în localitatea Mălăieştii de Jos. Ulterior cercetările au vizat alte două zone aflate de data aceasta pe râul Cricovul Sărat, în localităţile Apostolache şi Urlaţi. Principalul obiectiv al proiectului este cunoaşterea specificului locuirii în zona deluroasă din zona de nord a Munteniei, precum şi a raporturilor dintre aceasta şi locuirea din câmpie. În această zonă este atestat pentru epoca neolitică aşa-numitul aspect cultural Stoicani-Aldeni, o mixtură între culturile Gumelniţa, Precucuteni/Cucuteni.
Cercetările au debutat în mica aşezare de la Mălăieşti de Jos, “Mornel”, plasată pe terasa înaltă a râului Vărbilău. Cu toate ca la început rezultatele păreau modeste, pe parcursul cercetărilor descoperirile au relevat o situaţie extrem de interesantă. Aşezarea este parţial acoperită de culturi agricole care au afectat nivelul cultural. Suprafeţele cercetate în zonele cultivate au scos la lumină resturile unei locuinţe incendiate cu mai multe vase sparte in situ.
Extinderea unei secţiuni pe panta de nord-est ce coboară spre albia râului a dus la o descoperire interesantă. Locuitorii au amenajat un fel de mici terase săpate în pantă, terase pe care au construit locuinţe. Într-un caz se observa cum peretele casei este lipit de tăietura făcută în pantă pentru amenajarea terasei. În aceste locuinţe a fost descoperit un bogat inventar arheologic, între care numeroase vase întregi sau întregibile. Într-un vas de tip askos s-au descoperit un fragment de statuetă antropomorfă plată din os, precum şi un os, iar într-un alt vas s-au descoperit unelte din silex. Mai multe astragale de porc cu urme de prelucrare au fost descoperite într-un alt vas. În cazul aşezării de la Mălăieştii, alături de amenajarea spaţiului interior al aşezării de o mare importanţă este inventarul arheologic şi în special ceramica. Şansa a făcut ca din locuinţe să fie recuperate numeroase vase întregi sau întregibile, ele constituindu-se într-o veritabilă colecţie de referinţă pentru studierea aspectului Stoicani-Aldeni, mai precis a influenţelor reciproce pe care le exercită civilizaţiile gumelniţene şi precucuteniene-cucuteniene în zona de dealuri de la nord de Ploieşti.
O altă zonă cercetată în cadrul proiectului a fost Valea Cricovului Sărat. Un sondaj efectuat în localitatea Apostolache, aflată la circa 45 km nord de Ploieşti, a confirmat existenţa unei locuirii Stoicani-Aldeni în mare parte distrusă de alunecările de teren.
Tot pe Valea Cricovului, la graniţa zonei deluroase cu câmpia au fost făcute cercetări în localitatea Urlaţi. Aici pe terasa ce coboară lin spre o lunca mlăştinoasă au fost deschise mai multe sondaje arheologice. Situl este acoperit de lucrări agricole care au afectat nivelul cultural. Au fost descoperite câteva complexe arheologice, în general gropi, cu un material arheologic destul de fragmentat. A fost atestată existenţa unei faze târzii a culturii Starcevo-Criş precum şi cea a culturii Gumelniţa. În aceste din urmă complexe s-au identificat şi materiale de factură Stoicani-Aldeni.

4. Interferenţe culturale în nord-estul Munteniei în epoca neo-eneolitică
O continuare a cercetării specificului epocii neo-eneolitice din zona de dealuri s-a concretizat în anul 2006 prin debutul unui proiect de cercetare ce vizează nord-estul Munteniei, pe teritoriul judeţului Buzău. Zona aleasă pentru cercetări se află la circa 15 km. nord-est de oraşul Râmnicu-Sărat, în satul Coţatcu, com. Podgoria. Situl din punctul ”Cetăţuie” se află pe o terasa, aproape de fundul văii pârâului Coţatcu, vale mărginită de dealuri înalte. Din păcate cea mai mare parte a sitului este distrusă datorită alunecărilor de teren. Situl a fost cercetat încă din anii 70 prin efectuarea unui sondaj stratigrafic, dar rezultatele lor au rămas în mare parte necunoscute. Datorită faptului că aşezarea este practic ruptă pe axul scurt s-a început realizarea unui profil al aşezării în jumătatea de nord-vest a ei. Îndreptarea acestui profil a dus la crearea unei trepte de circa 2-3 m cu care a fost săpată parţial pana la solul steril. Cercetările, deşi limitate ca suprafaţă, au avut rezultate deosebite. Astfel, a putut fi urmărită evoluţia aşezării, nivelul cultural având 3,50-4 m grosime. Aşezarea este una de tip tell, fiind prima aşezare de acest tip descoperită în zona de dealuri, ele fiind caracteristice zonelor de câmpie. Profilul încă nefinisat a permis identificarea a cinci niveluri de locuire reprezentate de resturile unor locuinţe, unele incendiate, altele nu. Dintre ele se remarcă locuinţa care a primit provizoriu nr. 8. Locuinţa, distrusă de un puternic incendiu, avea podeaua amenajată din bârne acoperite cu lut. S-a conservat un fragment de perete în elevaţie, precum şi o vatră de mari dimensiunile păstrate de 1,15 (de-a lungul profilului) x 0,80 m,. Vatra avea gardină groasă de cca. 0,10-0,11 m, care s-a păstrat fragmentar, înaltă de 0,40m. Au fost descoperite bucăţi din pereţi cu motive geometrice pictate cu alb-gălbiu, acoperite apoi cu pelicule de lut probabil în urma unor refaceri ale pereţilor. Inventarul locuinţei este relativ bogat, fiind descoperite 10 vase întregi sau întregibile, unele sparte in situ.
În marginea de sud-est a aşezării un mic profil a relevat numai trei niveluri de locuire precum şi faptul ca nu au fost făcute, sau nu au fost surprinse amenajări speciale ale terasei.
În schimb în marginea de nord-vest a aşezării au fost descoperite o aglomerare de pietre precum şi urme de pari care sugerează la un anumit moment o amenajare a acestei zone din aşezării.
Din punct de vedere al contextului cultural primele patru niveluri aparţin aspectului Stoicani-Aldeni. Surpriza a venit de la al cincilea nivel care s-a dovedit a aparţine culturii Starcevo-Criş (o fază târzie a culturii). Acest fapt face din aşezarea de la Coţatcu cea mai veche aşezare de tip tell descoperită pană acum în sudul României, cu tot hiatusul dintre locuirea Starcevo-Criş şi cea Stoicani-Aldeni.

5. Valea Oltului în epoca neo-eneolitică
Rezultatele cercetărilor de pe Valea Teleormanului şi în special a celor de la Măgura au relevat existenţa unor strânse legături cu descoperirile din dreapta Oltului îndeosebi cu cele din Câmpia Romanaţiului, zona Caracal. Aici se află aşezarea eponimă a culturii Vădastra, cercetată încă din perioada interbelică. Săpăturile lui M. Nica de la Hotărani şi Fărcaşele au adus informaţii preţioase referitoare la evoluţia neoliticului dezvoltat, culturile Dudeşti şi Vădastra, materialele descoperite aici având bune analogi cu cele din stânga Oltului de la Măgura. Un sit deosebit de important este cel de la Grădinile, unde au fost descoperite complexe aparţinând etapei de început a neoliticului, Gura-Baciului-Cîrcea. Cu toate că cercetările din zonă au fost relativ semnificative, publicarea lor s-a făcut doar într-o mică măsură.
În aceste condiţii în anul 2006 au fost demarate cercetările în zona Grădinile-Vlădila în vederea cercetării începutului neoliticului. Proiectul s-a aflat în faza de evaluare a siturilor, fiind întreprinse doar câteva sondaje pentru cunoaşterea stratigrafiei şi a întinderii siturilor.
Aşezarea de la Grădinile reprezintă un punct de referinţă în ceea ce priveşte debuturile procesului de neolitizare a teritoriilor de la nord de Dunăre. Primele cercetări efectuate în anii 1977-1979 au plasat situl în perioada de început a neoliticului, aspectul cultural Gura Baciului-Cârcea. Ulterior a fost stabilit chiar un aspect cultural, specific Olteniei, numit Cârcea-Grădinile.
Situl este plasat pe malul pârâului Grădinile, punctual La Islaz-Plăviceanca, la 150 m de drumul naţional Caracal-Corabia. Cercetările de la Grădinile au confirmat existenţa orizontului neoliticului timpuriu, cercetările viitoare urmând să verifice dinamica locuirii în cadrul sitului.
*
Rezultatele programului Începuturile civilizaţiei europene. Neo-eneoliticul la Dunărea de Jos sunt importante pentru cunoaşterea evoluţiei neo-eneoliticului din sudul României.
Chiar dacă cercetările sunt destul de inegale ca finanţare, suprafaţă cercetată, logistică, ele încep să contureze o schiţă a evoluţiei neoliticului care se deosebeşte de cea cunoscută până acum. Astfel programul a adus completări importante în ceea ce priveşte procesul de neolitizare, Muntenia, sau cel puţin vestul ei fiind inclusă în acest proces odată cu Oltenia şi Transilvania. Cercetările de pe Valea Teleormanului au dus la reconsiderarea evoluţiei culturii Dudeşti. Etapa cea mai veche a ei se leagă nemijlocit de ţinuturile de la sudul Dunării, pe un palier cronologic la nivel de Karanovo III. De altfel materialele de acest fel sunt extrem de numeroase la Măgura. Cultura Vădastra are o răspândire mult mai mare în Muntenia aşa cum o dovedesc tot descoperirile de la Măgura, plasate la peste 60 km est de Olt. Descoperirile de aici cu analogii în Oltenia sugerează faptul că Valea Oltului era axul principal al unor civilizaţii care trăiau pe ambele maluri, şi nici cum o graniţă care le separa. În acest context cercetările care au debutat în dreapta Oltului, în Câmpia Romanaţiului vor aduce date care vor completa rezultatele celor din vestul Munteniei.
Cercetările din sudul-estul Munteniei de la Sultana dovedesc legăturile pe care zona le avea cu nord-estul Bulgariei, fapt dovedit de analogiile între materialele descoperite aici şi cele din sudul Dunării. Dincolo de aceasta, aşezarea de la Sultana este una dintre cele mai spectaculoase aşezări gumelniţene sub aspectul materialelor descoperite aici de-a lungul timpului. Cercetarea necropolei din apropierea aşezării precum şi a locuirii Boian de pe terasa vor facilita obţinerea unor informaţii semnificative despre evoluţia comunităţilor din zonă în epoca eneolitică.
O altă zonă de interes s-a conturat în zona de dealuri din nordul şi nord-estul Munteniei. Cercetările de aici vor duce la identificarea unor trăsături specifice vieţii comunităţilor umane din zona de deal în comparaţie cu cele ale comunităţilor de la câmpie. De asemenea aceste cercetări vor aduce noi informaţii despre ceea ce numim aspectul cultural Stoicani-Aldeni, despre interesantul şi complexul fenomen de convieţuire şi influenţare reciprocă a civilizaţiilor Gumelniţa şi Precucuteni-Cucuteni.
O componentă importantă a programului este reprezentată de diseminarea rezultatelor cercetărilor. Aceasta a însemnat o activitate laborioasă care cuprinde articole ştiinţifice în publicaţii de prestigiu, simpozioane şi workshop-uri, expoziţii cu rezultatele cercetărilor precum şi alte acţiuni de popularizare cum ar fi Ziua porţilor deschise pentru siturile arheologice din program.
Rezultatele obţinute până acum în cadrul programului au schimbat şi îmbogăţit schema cultural-cronologică a epocii neo-eneolitice din sudul României. Aceasta se datorează faptului că este singurul program care cercetează întreaga secvenţa neo-eneolitică din sudul României, începând cu neoliticul timpuriu pana la sfârşitul eneoliticului. Continuarea lui va aduce noi date care vor contribui la o mai bună cunoaştere a societăţii omeneşti de la Dunărea de Jos între mileniile VII-IV BC.

Bibliografie
Andreescu R., Lazăr C., Valea Mostiştei. Aşezarea gumelniţeană de la Sultana Malu Roşu, Cercerări Arheologice, nr. XIV, Bucureşti (sub tipar)
Andreescu R., Valea Teleormanului. Consideraţii asupra plasticii antropomorfe neolitice, Studii de preistorie, IV, 2008, p. 53-65
Andreescu R., Mirea P., Teleorman Valle. The beginning of The Neolithic in Southern Romania, Proceeding of the International Colloquim “The Carphatian Basin and its role in the Neolithisation of the Balkan Peninsula”, Acta Terrae Septemcastrensis, VII, 2008, Sibiu, p. 57-75
Andreescu R., Mirea, P., Tell Settlements: a pattern of landscape occupation in the Lower Danube. In Living well toghether,. Settlement and materiality in the Neolithic of South-East and central Europe, Obow Books, Oxford, 2008 p. 28-34
Andreescu R., Frânculeasa A, Gărvan D., Nica T., Torcică I., Niţă L., Dumitraşcu V., Noi cercetări arheologice în Munteni. Descoperirile de la Urlaţi, Jud Prahova, Argesis, XVI, 2007
Andreescu R., Frînculeasa A., Paveleţ A., Nica T., Torcică I., 2006, Consideraţii preliminare asupra aşezării eneolitice de la Mălăieştii de Jos (jud. Prahova), Mousaios 11, Buzău, 2006, p. 9-33.
Andreescu R., Valea Teleormanului. Mediul şi comunităţile umane în mil. V a. Chr., Cultură şi civilizaţie la Dunărea de Jos, XXII, Călăraşi 2005, p.141-150
Andreescu R, Mirea P., Apope Ş., Cultura Gumelniţa în vestul Munteniei. Aşezarea de la Vităneşti, Jud. Teleorman, Cercetări arheologice, XII, Bucureşti, p.71-87
Bailey, DW, Andreescu R., Mills S., Trick S., (ed) Southern Romanian Archaeological Project. Second Preliminary Report, 1999-2000, Cardiff Studies in Archaeology, Cardiff June 2001
Bailey, DW, Andreescu R., Howard A.J., Macklin M.G. & Mills S., Alluvial Landscape in temperate Balkan Neolithic: transition to tells, Antiquity 76, 2002, p. 349-355
Comşa E., Georgescu V., Aşezarea neolitică de tip Aldeni II de la Mălăieştii de Sus (jud. Prahova), SCIV, 34,4, P. 334-339
Dragomir I.T., Eneoliticul din sud-estul României. Aspectul cultural Stoicani-Aldeni, Bucureşti, 1963
Grigoraş L., Paveleț, E., Studiul preliminar privind cercetările arheologice efectuate în tellul eneolitic de la Coțatcu, com. Podgoria, jud. Buzău, în Musaios, XII, Buzău, 2007, p. 7-26.
Isăcescu C., Staţiunea eneolitică de la Sultana-com Mînăstirea, Documente recent descoperite şi informaţii arheologice, Bucureşti, 1984, p. 11-20; Săpăturile de salvare de la Sultana, com Mînăstirea, jud. Călăraşi, Cercetări Arheologice, VII, 1984, p. 27-42.
Nica M., Grădinile, O nouă aşezare a neoliticului timpuriu în sud-estul Olteniei, în Arhivele Olteniei, 1, 1981
Nica M., Unitate şi diversitate în culturile neolitice de la Dunărea de Jos, Pontica, XXX, 1997, p.105-116
Şerbănescu D, Trohani G. Cercetări arheologice pe valea Mostiştei, Ilfov, file de istorie, Bucureşti, 1978, p. 17-42
[*] Rezultatele complete ale cercetărilor de la Măgura vor fi publicate în cadrul monografiei despre cercetările întreprinse între anii 1998-2004, în cadrul proiectului româno-britanic Southern Romania Archaeological Project, proiect care este în momentul actual în etapa de procesare post-săpătura a datelor.
Radian Romus Andreescu





copyright © museum.com gmbh. all rights reserved.
copyright policy