Burg Altena, Germany

download of the complete article including pictures as ZIP
Dear Downloader,
this is the place from which you can download articles from the museum.com PR platform in the form of a zip file for publication, complete with high resolution pictures. Downloaders accept the copyrights for Downloaders. museum.com permits you to download and reproduce, publish and make use of this PR material (text/picture), irrespective of time, space or content. free of charge. The name "www.museum.com" must be acknowledged and mentioned in any publication. Please note that the names of the originators of text and illustrations MUST be included should these be mentioned. museum.com, your download source for ready-to-print articles about museums and historical sites around the world,- free of charge.

This program is distributed in the hope that it will be useful, but WITHOUT ANY WARRANTY; without even the implied warranty of MERCHANTABILITY or FITNESS FOR A PARTICULAR PURPOSE. See the GNU General Public License for more details.


language: English
Title Patrimoniul cultural evreiesc din oraşul Caracal by Autor: Conf. dr. arh. Nicoleta Doina Teodor  
Subtitle Patrimoniul cultural evreiesc din oraşul Caracal by Autor: Conf. dr. arh. Nicoleta Doina Teodorescu  
Date 5. Juli 2012  
oraganization Muzeul Romanatiului Caracal  
Author Mr. archaeologist Sabin Popovici  
Museum Muzeul Romanatiului Caracal, Romania, Caracal  
Short version 3 Words  
Long version 6932 Words  

 Short version

no short version

 Long version

PROGRAMUL 4
“PARTENERIATE IN DOMENIILE PRIORITARE” 2007-2013
Proiect 92108:
Crearea unui sistem modern multimedia de inventariere
şi informatizare privind patrimoniul cultural
al comunităţii evreieşti din România,
în contextul european al multietnicităţii
şi diversităţii patrimoniale
Patrimoniul cultural evreiesc din oraşul Caracal
Autor: Conf. dr. arh. Nicoleta Doina Teodorescu
Vederi din cimitir – Capela şi morminte
Sinagoga din Caracal
1
2
Cuprinsul lucrării :
1. Prezentarea localităţii
a. Date generale de încadrare în teritoriu şi de cadru natural
b. Evoluţia în timp
c. Condiţionări socio-economice şi politice
d. Valori promovate de evrei pe plan local
2. Evoluţia comunităţii evreieşti din Caracal
a. Conjuncturi ce au încurajat stabilirea evreilor în Caracal
b. Creşterea şi destrămarea comunităţii
c. Caracteristici ale comunităţii evreieşti din Caracal
d. Valori promovate de evrei pe plan local
3. Patrimoniu construit evreiesc
a. Caracteristici generale
b. Patrimoniu reprezentativ
4. Concluzii
5. Bibliografie
3
Patrimoniul cultural evreiesc din oraşul Caracal
1. Prezentarea localităţii
a. Date generale de încadrare în teritoriu şi de cadru natural
Caracalul este cea mai importantă localitate din Câmpia Romanaţilor, în sud estul Olteniei, intersecţie importantă a căilor de comunicaţie rutiere şi feroviare ce asigură legătura pe direcţia nord-sud, de-a lungul văii Oltului şi est-vest, pe direcţia Craiova-Roşiorii de Vede-Bucureşti.
Din punct de vedere geologic este situat în zona neogenă a depresiunii getice, de origine lacustră, care a apărut în mezozoicul superior, între munţii Carpaţi şi Balcani, odată cu formarea acestora şi este subunitate a Câmpiei Olteniei. Mai exact, se află în marginea estică a subdiviziunii geografice numită Câmpul Leu-Rotunda.1
Din punct de vedere climatic, acesta poate fi definit ca temperat continental, cu influenţe submediteraneene, încadrându-se în zona cu temperatură medie anuală de 11,2 grade Celsius.2
Cursurile de apă mai importante din zonă sunt: Oltul la aproximativ 12km depărtare de oraş, Tesluiul afluent al acestuia care trece pe la nord/estul ora;ului, iar centrul oraşului este străbătut de pârâul Gologan, cunoscut pe plan local şi sub numele de pârâul Caracal.
Vegetaţia naturală (spontană) este caracterizată de asociaţia dintre cea de silvostepă (pajişte alternând cu pădure), în partea sudică şi vestică şi vegetaţia de luncă ce apare pe valea Tesluiului şi Oltului. În prezent aceasta este înlocuită în mare măsură de culturile agricole. Aceleaşi caracteristici pot fi regăsite şi privitor la fauna.
b. Evoluţia în timp
Poziţia geografică favorabilă a atras locuirea pe aceste meleaguri încă din paleolitic, asigurându-i continuitatea în timp şi spaţiu. Numeroasele artefacte (unelte de piatră, altare de cult, plastică antropomorfă, vase de uz casnic), descoperite pe teritoriul oraşului sau în zonele limitrofe sunt dovada acestei perenităţi.
1 DINCĂ, DANA ROXANA, GRIGORESCU VERA, POPOVICI SABIN, Monografia Municipiului Caracal, Editura Tiparg, Pitesti, 2007.
2 GHEORGHE IAGĂRU, VICTOR VIOREL VĂTĂMANU, DUMITRU BĂLĂNESCU, Clima şi solurile judeţului Olt solurile, Craiova 2001, p.19.
În epoca romană, aici se afla probabil unul dintre satele din arealul cuprins între Romula - capitala Daciei Malvensis şi Sucidava - principala aşezare de la Dunăre în epocile romană şi romano-bizantină.
Ulterior, Caracalul a făcut parte din satele Cnezatului lui Farcaş, formaţiune menţionată documentar în anul 1247 şi care a fost identificată geografic în zona Romanaţilor.3 Cuprinderea satului Caracal în domeniul marilor boieri Craioveşti, prezenţi în actul de constituire al statului Ţara Românească, atestă faptul că acesta era, la acea vreme, o aşezare permanentă şi importantă, chiar şi înainte de menţionarea sa documentară din anul 1538.
În anul 1640, episcopul catolic Petre Bogdan Baksic aprecia că aşezarea avea un număr de 150 de case şi peste 700 de suflete, fapt care o distingea între cele 3.000 de aşezări dintre Carpaţi şi Dunăre4 şi arată că „se văd vechile case ale domnului Mihai, acela care a purtat război cu sultanul, dar toate sunt ruinate în afară de biserică, acum încă în bună stare.” 5
Tot de la călătorii străini aflăm că această aşezare era oraş de târg. Astfel Pietro Deodato semnalează că: „pe la 1640, la târgul ce se ţinea miercurea la Caracal, veneau mulţi negustori străini şi se vindeau un număr mare de vite”.6
În statistica din periada 1722-1728, cunoscută sub numele de Conscripţia virmondiană, este consemnat faptul că localitatea număra 167 de familii cu 835 de suflete.7
Caracalul în harta lui Specht din anul 1790
3 ŞTEFAN OLTEANU, Structuri socio-demografice şi economice în spaţiul carpato- danubiano-pontic, în secolele VII-XIV, Bucureşti, 1997, p. 230; Diploma Ioaniţilor, DRH, B Ţara Românească, veac, XIII, XIV, XV, B, (1247-1500), p. 2.
4 *** Călători străini despre Ţările Române, vol. V, Bucureşti, 1970, p. 208.
5 DUMITRU BĂLAŞA, Localităţile din Oltenia şi bisericile lor, în Mitropolia Olteniei, nr.3 (mai-iunie), 1986, p.114.
6 *** Monografia judeţului Olt, Braşov, 1974, pag. 91.
7 ŞERBAN PAPACOSTEA, Oltenia sub stăpânire austriacă (1718-1739), Bucureşti,1998,p. 53.
4
5
Cu toate că administraţia austriacă, impusă prin pacea de la Passarowitz (1718), nu a reuşit să se impună şi Oltenia este abandonată după treizeci de ani, totuşi, prezenţa austriecilor în Oltenia deschide noi direcţii de dezvoltare, aduce impulsuri şi oportunităţi ce se dovedesc benefice pe termen lung. Pe termen scurt, această perioadă se dovedeşte extrem de agitată. Influenţelor turceşti li se opun interesele economice cesaro-crăieşti, intervenţiile ruse, iar nemulţumirea populaţiei ia forme proprii de manifestare.
Un alt călător străin, Frederich Wilhelm von Bauer8, după călătoria efectuată în Oltenia în anul 1770, relatează despre Caracal că „era oraş şi reşedinţă domnească cu trei biserici, o căpitănie şi un târg aşezat într-o vale„9. În acest târg, numit şi târgul din lăuntru, se desfăşura o viaţă comercială intensă.10
În catagrafia din anul 1831, Caracalul făcea parte din Plasa Mijlocului care avea 16 sate şi 1924 familii. Aceeaşi catagrafie prezintă Boldul ca făcând parte din moşia Caracal, moşie slobodă a oraşului, cu 181 de familii. 11
Unirea Principatelor Române şi noua organizare administrativă din 1864 va aduce schimbări majore în viaţa economică a oraşului, transformându-l într-un centru comercial important, statut ce este reflectat şi de aspectul său construit.
Primul edificiu reprezentativ care s-a ridicat a fost Palatul Administrativ, a cărui construcţie a început în anul 1870.
Construirea liniei ferate, mai întâi Turnu Severin - Craiova - Piatra Olt - Slatina - Piteşti - Bucureşti (pe care la 9 mai 1878 circula primul tren accelerat Viena – Bucureşti) şi ulterior, între anii1879 şi 1889, linia Râmnicu Vâlcea - Corabia (executată de inginerii Râmniceanu şi Popovici), a contribuit şi ea la dezvoltarea oraşului. Construcţiei gării, edificată în 1886 de către inginerul Popovici12, i s-a adăugat, în 1894, o aripă în care a funcţionat un restaurant, o circumscripţie medicală şi o sală de aşteptare13.
8 FREDERICH WILHELM VON BAUER, Memoires historiques et geographiques sur la Valachie, Frankfurt & Leipzig, 1778.
În anul 1778, cartografului Friedrich Bauer – general austriac care activa la vremea aceea în slujba ţarului Rusiei – i se comandă două atlase (care urmau să cuprindă harţi, însoţite de explicaţii şi date); unul al Moldovei şi celalalt al Ţării Româneşti; pentru Moldova el realizează doar harţile, iar pentru Ţara Româneasca doar partea scrisă.
9 Paul Lică, Istoria oraşului Caracal până la 1945, Editura Ghepardul, Craiova, 1994, pag. 7. apud Istoria României, vol.III, Bucureşti, 1964, pag. 58.
10 OTOVESCU, D., s.a., op.cit., 2002, p.67.
11 ION DONAT, ION PĂTROI, DINICĂ CIOBOTEA, Catagrafia obştească a Ţării Româneşti din 1831, Craiova, 1999, p. 64.
12 AND-Olt, Fond Sfatul Popular Caracal, dos 719/1959, fila 1.
13 ANR, Ministerul de Interne-Direcţia Administrative, dos.206/1878.
Gara din Caracal în anul 1912
Palatul de Justiţie, construit în 189614
La 1 octombrie 1888 a fost inaugurat Gimnaziul Ioniţă Asan, într-o clădire improprie, însă acest neajuns va fi remediat prin construirea în 1891-1892 a noii clădiri, după planurile arhitectului Săulescu15.
Gimnaziul Ioniţă Asan, în construcţie…
şi în 2010
Planul Oraşului Caracal 1895-1896.
14 Despre acesta, Nicolae Iorga comenta în 1905: „se vede faţada masivă, cu totul disproporţionată, a unei case cu două rânduri, de loc unde se dă dreptate de reprezentanţii zeiţei cu cumpenele în mână, care stă cocoţată pe faţada greoaie a micii clădiri.“ Construcţia a fost extinsă în 1927.
6
15 Monografia municipiului Caracal, pag.55, apud CRĂCIUN PĂTRU, Monografia Liceului nr.1 din Caracal.80 de ani de la înfiinţare, Craiova, 1968, p.11.
Tot în această perioadă, 1935-1937, este realizată canalizarea şi alimentarea cu apă a oraşului, după un proiect întocmit de inginerul Edgar Rusu16 şi aerogara, în anul 1937, având ca proiectant pe arhitectul D. Boruzescu17.
Aerogara Caracal,1937
Planul Oraşului Caracal din anul 1939
După 1945, oraşul se va adapta la noile condiţii, fără a depăşi însă înflorirea perioadelor anterioare. Rolul de centru comercial va fi mult diluat în noile condiţii economice, cu atât mai mult cu cât rolul de locomotivă a dezvoltării va fi preluat de industria grea.
Industrializarea masivă a atras nu numai investiţiile majore ci şi interesul populaţiei şi migraţia spre noile centre de dezvoltare. În această competiţie, Caracalul a cedat locul Slatinei, oraş devenit similar cu producţia de aluminiu, care îşi revendică şi rolul de reşedinţă de judeţ. Această situaţie prezintă avantajul că au fost protejate construcţii de valoare arhitecturală şi istorică într-o compoziţie specifică acestui oraş, păstrând aspectul său de oraş al începutului de secol XX.
16 ION VELEANU, E.Rusu, Aspecte din activitatea şi gospodărirea romanaţeană, Craiova, 1937, p. 27.
7
17 Idem, p. 117.
A urmat sistematizarea agresivă la care a fost supus oraşul în urma cutremurului din 1977. Din păcate, aceste intervenţii s-au concentrat pe restructurarea zonei centrale. Practic, această zonă, mărturie construită şi cu valoare ambientală de maxim interes, a fost absorbită de noul Magazin Universal ce închide frontul estic al pieţei centrale iar cele câteva construcţii salvate de la demolare, fără valoare arhitecturală, au rămas în spatele blocurilor.
c. Condiţionări socio-economice şi politice
Oraşul Caracal, ca orice aşezare umană, este rezultatul construit al acţiunii şi interacţiunii unor forţe de diverse origini şi direcţii, în perioade diferite de timp, ce se suprapun, se stratifică, se alătură, se contopesc într-un tot unic. Poziţia sa geografică a atras un numai stabilirea unei populaţii permanente dar şi interesul economic al unor forţe politice, ce au intervenit asupra evoluţiei sale în timp.
Planul Oraşului Caracal în anul 2007
Dacă o lungă perioadă de timp, dominantă în viaţa economică, în special cea comercială, era influenţa turcă şi ulterior greacă, începând cu secolul al XVIII-lea se manifestă din ce în ce mai puternic intervenţia boierilor pământeni, politicile protecţioniste ale imperiului austriac şi chiar ale ruşilor. Aceasta a generat perioada de maximă înflorire a oraşului, perioadă extinsă şi în perioada interbelică. După schimbarea de regim politic postbelică, orientările politicii economice ale statului comunist, au aruncat într-un con de penumbră Caracalul, activităţile comerciale au încetat de a mai fi sursă de bunăstare. Din fericire, oraşul, constituit, cu o infrastructură urbană puternică şi cu o populaţie urbanizată şi-a păstrat statutul câştigat în perioadele anterioare. 8
9
Evoluţiile postdecembriste, ce ar fi putut crea condiţiile de relansare economică a oraşului, aşa cum se poate observa, nu au adus bunăstarea dorită. Incoerenţa politică şi legislativă, precum şi inerţia populaţiei sunt câteva dintre cauzele ce au frânat această relansare. Totuşi, la nivel urban, se remarcă reorientarea spre investiţii selective, construcţii vechi, ce fac parte din patrimoniul construit şi istoric al oraşului, sunt reabilitate şi restaurate.
2. Evoluţia comunităţii evreieşti din Caracal
Prezenţa evreilor pe teritoriul României, cu creşteri şi scăderi, poate fi considerată ca o permanenţă, începând poate din vremea romanilor, cu siguranţă alături de turci şi greci, până spre începutul secolului al XIX-lea, perioadă ce o putem marca ca cea de întemeiere şi formare a comunităţii evreieşti din Caracal. Foarte probabil, primii evrei sosiţi în Caracal să fi fost dintre negustorii sudiţi, ce se bucurau de avantaje şi protecţie din partea consulatelor (în ultimul pătrar al veacului al XVIII-lea) şi aparţineau ca cetăţeni austrieci cercului de activitate al agenţilor cesaro-crăieşti austrieci. Consemnări despre prezenţă evreilor în oraşul Caracal avem începând cu anul 183818, când au fost înregistraţi 27 de evrei sudiţi. Aceştia aveau prăvăliile laolaltă cu a celorlalţi negustori străini, în târgul din lăuntru, unde se desfăşura o intensă activitate comercială.
În Monografia sa, Ştefan Ricman descria prăvăliile negustorilor străini astfel: „marea majoritate a prăvăliilor din Uliţa Târgului sunt de fason turcesc, cu taraba scoasă în stradă, iar deasupra oblon, care-i servea şi de acoperiş contra ploii şi soarelui. Noaptea se strângea taraba, se lăsa oblonul şi se trăgea peste el sârma de fier prinsă solid pe din lăuntru, cu un piron lung.“19
Ca amplasare în cadrul localităţii, Uliţa Târgului pleca din Cadrilater (deci din zona centrală) şi se întindea spre nord est. La sfârşitul anului 1892, un incendiu de proporţii a distrus în mare parte cele opt sau zece prăvălii din Uliţa Târgului20.
Evoluţia comunităţii evreieşti până în preajma Primului Război Mondial este marcată de creştere, grăitoare fiind datele statistice. Dacă în 1860, sunt înregistraţi 17 evrei, numărul acestora creşte până la 211 evrei în 1899, iar în 1912 ajunge chiar la 234 evrei21. Aceasta a fost perioada de
18 Izvoare şi mărturii referitoare la evreii din România, vol. III/2, Editura Hasefer, Bucureşti, 1999, pag. 240.
19 RICMAN, ŞTEFAN, op.cit., p.129.
20 Filiala Arhivelor Statului, judeţul Olt, Fond Prefectura Judeţului Romanaţi, nr. actului 3/1892, pag. 18.
21 ION DONUGOROZI, Aşezările evreieşti în Oltenia, după război,1920-1929, în rev. Arhivele Olteniei, IX, mai –august 1930, pag. 158.
10
maximă înflorire a Comunităţii Evreieşti din Caracal, perioadele următoare fiind marcate de o descreştere numerică permanentă.
a. Conjuncturi ce au încurajat stabilirea evreilor în Caracal
În afara înlesnirilor ce le aveau ca sudiţi, evreii au fost atraşi în zonă, de-a lungul secolului al XIX-lea, de câteva oportunităţi favorabile lor, printre aceste un loc important având:
• amplasarea geografică favorabilă dezvoltării comerţului;
• existenţa unei populaţii de sorginte rurală, aflată la începutul urbanizării pe de o parte iar pe de altă parte, concentrarea unui număr mare de boieri şi negustori bogaţi, cu putere economică, financiară şi politică, dornici de dezvoltare urbană, acces la educaţie şi cultură;
• meşteşugurile şi industria mică erau la începutul dezvoltării lor, deci era loc pentru abilităţile speciale ale acestui neam;
• politica regelui Carol, de dezvoltare şi organizare a teritoriului, includea şi această localitate asigurând accesul la o infrastructură naţională în curs de constituire;
• existenţa unor comunităţi evreieşti mai puternice în proximitate (Craiova, Corabia, Calafat…).
b. Creşterea şi destrămarea comunităţii
Constituirea comunităţii evreieşti din Caracal a avut ca suport economic în primul rând comerţul iar zona ocupată de aceştia a fost în strânsă legătură cu zona centrală a oraşului, cu un vad bun comercial. Aceasta nu presupune însă o limitare exclusivă la acest tip de activitate, fiind recunoscuţi mulţi medici evrei, farmacişti, dentişti sau profesori, cetăţeni de frunte ce au jucat un rol important în viaţa urbei.
Astfel, în anul 1874, Ralian Samitca şi Teodor Macinca înfiinţează la Caracal o sucursală a tipografiei craiovene Samitca22. Ulterior, între anii 1893-1899, Isac Barat deschide o librărie şi tipografia sa, în Caracal23. De altfel, Isac Barat a fost preşedintele Comunităţii Evreieşti din Caracal.
În aceeaşi perioadă, în anul 1892, este menţionat la Caracal, un evreu, Solomon Teitelbaum24, în a cărui prăvălie puteau fi achiziţionate bijuterii sau ceasuri (obiecte de lux la acea vreme), dovadă că activităţile comerciale ale evreilor se diversifică. Tot negustorii evrei aduc şi
22 NICOLAE A ANDREI, GABRIELA BRAUN, ALBERT ZIMBLER, Institutul de editură şi arte grafice Samitca, Editura Aius, Craiova, 1998, pag.28.
23 În anul 1907, la Tipografia lui Isac Barat va fi tipărit ziarul Partidului Conservator, Lupta.
24 OTOVESCU, D., s.a., op. cit., p.68.
11
comercializează celebrele maşini de cusut Singer, ce vor intra în curând în zestrea fiecărei fete de măritat din zonă.
Dintre negustorii şi comercianţii evrei din Caracal îl putem aminti pe Rubin, Moscu şi Haschel Benaroyo - comercianţii de cereale; Wolf Basen - se ocupa cu comerţul de stofe şi haine; Moscovici Elea - avea magazin de manufactură; fraţii Haber - erau comercianţi de vinuri (au fost răniţi în război); M.Barat – se ocupa cu comerţul de librărie (doi fraţi, întemeietorii firmei au murit în război); Marcel Grunberg - negustor; I. Segal - negustor; Simion Schwalb - negustor; Snap - negustor25.
În anul 1894, în Caracal sunt înregistraţi 11.123 cetăţeni români, 434 supuşii altor ţări, 133 nesupuşi nici unei protecţii. După religie erau 11.217 ortodocşi, 209 catolici, protestanţi, luterani, 32 mahomedani, 230 mozaici, 2 de altă religie26.
Cu toate că o mare parte a populaţiei era încă analfabetă, grija acordată de evrei educaţiei se manifestă prin înfiinţarea, în anul 1897, unei şcoli particulare israelite, condusă de Buium Lupu. Această şcoală, întrucât nu poseda autorizaţie de funcţionare, a fost ulterior închisă iar elevii săi au fost preluaţi de gimnaziul Ioniţă Asan, alături de elevii români. Începând cu anul 1896, în cadrul gimnaziului Ioniţă Asan, va fi înfiinţată prima bibliotecă publică a oraşului cu fondul constituit din donaţia de 1.600 de volume, a boierului Nică Barbu Locusteanu, fruntaş revoluţionar la 184827, iar în 1912, gimnaziul va beneficia şi de sprijinul financiar oferit de deputatul de Romanaţi, diplomatul român Nicolae Titulescu28.
Pe strada Plevnei la nr. 11, în anul 1905, a fost înfiinţat, de către comunităţile religioase din Caracal, ca instituţie de cultură, Azilul Confesional Mozaic, ce a funcţionat sub conducerea lui Carol Clein. Cei douăzeci şi cinci de elevi veneau de două ori pe săptămână pentru a învăţa religia mozaică, până în anul 1916, când azilul a fost închis29. Construcţia ce adăpostea Azilul Confesional Mozaic se afla în imediata vecinătate a Sinagogii, construită puţin timp înainte, în 1902. Aceasta există şi astăzi, pe strada Sergent Grigore Ion, la numărul 2. „În anul 1942, Ministerul Afacerilor Interne a aprobat prin Ordinul nr. 58775/1942, ca evreul Simon Scheifestein rabin, să vină de la Craiova la Caracal împreună cu familia pentru a se stabili aici şi a-şi îndeplini angajamentul” 30. Timp de 52 de ani, la această sinagogă a slujit Simon Schleifştein, evreu sefard. Ulterior, îngrijirea Sinagogii, precum şi a cimitirului evreiesc din strada Mihai Viteazul, nr. 188 (fostă C. Filipescu), a revenit fiului său, Robin Schleifştein.
25 OTOVESCU, D., s.a., op. cit., pp.69-70.
26 DINCĂ, DANA ROXANA, s.a., op.cit., 2007, p. 30, apud. G.I.Lahovari, Marele Dicţionar Geografic al României, vol. 2, Bucureşti, 1899, p. 185.
27 CRĂCIUN PĂTRU, Monografia Liceului nr.1din Caracal.80 de ani de la înfiinţare, Craiova, 1968, p.11.
28 Filiala Arhivelor Statului, judeţul Olt, Fond Prefectura Judeţului Romanaţi, nr. actului 18/1897, pag. 59.
29 DINCĂ, DANA ROXANA, ş.a., op.cit., pag.156, apud Ştefan Petrescu, Şcolile din zona Caracal, Craiova,1999, p. 327; Nicolae Andrei, Gh. Părnuţă, op. cit. p. 361.
30 DINCĂ, DANA ROXANA, ş.a., op.cit., p.192.
În perioada Primului Război Mondial evreii din Caracal au fost alături de români, sprijinind armata, atât material cât şi prin participarea directă pe treatrul de război. Mărturie, stă placa comemorativă din interiorul Sinagogii ce cuprinde numele evreilor care au murit în Primul Război Mondial.
Federala Romanaţi, ce întrunea 48 de cooperative din judeţ, a fost înfiinţătă în februarie 1922 şi a funcţionat în casele Teodoru, sub conducerea lui Ştefan Ioniţoiu. Din anul 1924 la conducerea sa vine Ştefan Ricman31. Fruntaşi evrei se regăsesc pe la 1927 şi în funcţiuni publice, ca reprezentantul Ministerului Sănătăţii Publice, doctorul N. Porumbski sau Maria Şt. Ricman, reprezentanta învăţământului profesional32.
Casele Teodoru, în prezent
Piaţa şi în ultimul plan fostul Hotel Caracal
Recensământul din 1930, care este considerat unul dintre cele mai exacte, înregistra pentru Caracal un număr de 118 evrei.
În documentele Camerei de Comerţ şi Industrie Caracal, din anul 1931, apar menţionate farmacia Mariei Ricman de pe strada Regele Carol 52 şi cabinetul dentar al lui I. Federmayer pe str. Carol I 33.
În aceeaşi perioadă sunt amintite o serie de librării - Librăria Curuia, Librăria Sache Pavlovici, Librăria Isac Barat34 precum şi magazinul de hăinărie Ignat Perl35.
Case evreieşti
31 AND- Olt, Fond CCI, dos.10/1948, fila 48.
32 RICMAN, ŞTEFAN, op.cit, p. 215-217.
33 AND-Olt, Fond. CCI, dos. nr.72/1931, fila151.
34 Monografia municipiului Caracal, pag 121, apud AND- Olt, Fond CCI, dos. 77/1931, p.18.
12
35 RICMAN, ŞTEFAN, op.cit,, p.118.
13
În perioada regimului Antonescu, evreii au fost supuşi unor privaţiuni inerente momentului istoric, unele dintre bunurile acestora fiind confiscate precum librăria lui Mauriciu Barat, depozitul de vinuri al lui Habăr Leopol sau ceasornicăria lui Marcel Grember care funcţionau încă din 192736. De asemenea, unii au fost reţinuţi în Puşcăria situată pe strada Libertăţii, lângă Palatul de Justiţie. Alţii au fost trimişi în detaşamente de muncă forţată la Deva sau au muncit la construirea căii ferate Caracal-Bucureşti (linia nouă)37.
Cu toate acestea „în anii 1940-1942, populaţia de origine evreiască a contribuit prin diverse donaţii, la echiparea oamenilor din detaşamente38. În 1943, patru persoane de origine evreiască din Caracal beneficiau de cartele nebarate eliberate de Primăria oraşului, ca urmare a faptului că soldaţii evrei erau activi în armata României” 39.
După 1944, odată cu schimbarea condiţiilor economice şi politice, oraşul Caracal, rămas fără principala sa activitate economică, cea comercială, a intrat într-un con de penumbră, iar bunăstarea vremurilor anterioare a rămas doar în amintirea generaţiilor mai vârsnice. Comerţul en gros cu produse agricole a dispărut din sfera activităţilor permise în noua orânduire, iar cel en detalil a devenit monopol de stat. A urmat o perioadă dificilă pentru întregul popor român, naţionalizarea, colectivizarea, industrializarea forţată, ceea ce a impus adaptarea populaţiei la noile relaţii de muncă precum şi o schimbare pe plan profesional. Acest proces nu a fost selectiv, evreii având de înfruntat aceleaşi dificultăţi ca şi restul populaţiei. Cel mai greu a fost pentru negustori, transformaţi în funcţionari sau lucrători comerciali (Elea Moscovici - negustor-funcţionar; Lia Schnit - negustor de cereale; Solomon Schnaps - negustor-funcţionar; Hari Besen -funcţionar; Vili Besen - negustor; Moise Blum - negustor; Sim Leibovici- funcţionar; Erna Ghinsberg – funcţionar; Jean Gros - funcţionar; Eti Gheorghe - funcţionar; Fani Naiberg - funcţionar; Aurel Milan - funcţionar; Lupu Blum - negustor- funcţionar; Milan- negustor de cereale).
După înfiinţarea statului Israel, mulţi evrei au emigrat. Alţii au plecat mult mai târziu, definitiv, din ţară sau în alte localităţi.
În sfera profesiilor practicate cu predilecţie de evrei, chiar şi după cel de-al doilea Război Mondial putem aminti orientarea spre: ceasornicar - Lazăr Schwalb, Simon Schwalb şi Marcel Ghinsberg; bijutier, Iosif Sleifestein; modistă - Lola Ghinsberg; curelar - Lazăr Aron; Aron Leibovici care a avut atelier mecanic; Gina Ghinsberg şi Poldi Sleifestein ingineri; Rubin Sleifestein - contabil şi Simon Sleifestein - rabin; Paul Pesch - sportiv-tenis de masă; Falia Aron - impresar artistic şi Henri Bîzu - profesor.
36 DINCĂ, DANA ROXANA, s.a., op.cit., p.123, apud AND- Olt, Fond Sfatul Popular Caracal, dos. 5/1950, fila 261.
37 Iformaţie primită de la dl. profesor Bîzu.
38 OTOVESCU, D., şa., op. cit., p.70 apud, Activitatea centrelor evreilor din România, Editura Alma Tip, 1998.
39 idem, p. 189.
14
Unii dintre ei şi-au schimbat reşedinţa din ţară, plecând în funcţie de repartiţia primită după terminarea facultăţii, prin căsătorie sau după oportunităţile profesionale avute. Din evreii rămaşi în ţară putem aminti: Jose Blum - inginer dr. la Institutul Fundeni, Bucureşti; Zisu Aron - ziarist în Piteşti; Puşa Schnit - ziaristă în Bucureşti sau Heman Blum plecat la Botoşani, de profesie confecţioner lenjerie bărbaţi40.
În anul 1950 s-a stabilit la Caracal, Avram Bernat, evreu sefard din Ardeal, unul din puţinii supravieţuitori ai lagărului de concentrare de la Auschiwitz.
În prezent, Comunitatea Evreiască din Caracal a fost desfiinţată, aici trăind doar trei evrei, un bărbat şi două femei.
Un loc special în cadrul comunităţii evreieşti din Caracal, ce se regăseşte cu uşurinţă de-a lungul timpului, l-au ocupat persoanele cu profesii legate de asistenţa şi îngrijirea medicală. Astfel, în almanahul pe 1853 este înregistrat ca „doctor la Romanaţi“ - Natan Kernbach (sau Chernbach), care şi-a luat diploma de patron în chirurgie în 1838, la Pesta şi a venit în acelaşi an în ţară (sau în 1842)41 iar în anii 1850-1851, apare un alt „doctor“ al judeţului Romanaţi, Josif Suhamel, devenit magistru în chirurgie la Pesta, care ulterior a devenit oberdirector al spitalului oştirii. Tot în această perioadă este menţionat şi David Nassel magistru în chirurgie la Viena din 1846, despre care ştim că în 1861 a fost destituit din postul de chirurg al districtului Romanaţi, iar în 1860 este menţionat ca subchirurg la districtul Romanaţi, Anton Andreevici, absolvent al Şcoalii de Medicină din Bucureşti……..42
În perioada 1901-1904, au practicat aici ca medici veterinari Hugo Bauman, medic veterinar judeţean şi P. Avramovici, medic veterinar orăşenesc43. Medicii erau numiţi prin ordin şi confirmaţi prin înalt decret regal44.
Ulterior, în anii 1938-1948, printre medicii din Caracal îi vom regăsi pe Porn Leopold (medic radiolog şi la circumscripţia sanitară Brastavăţ), Ricman Vasile, medic radiolog la spital45, dar şi Ricman Vasile ca medic la C.F.R. şi la Gimnaziul industrial46.
Pentru perioada interbelică funcţionarea în cadrul unor cabinete particulare era o practică curentă aşa că amintim cabinetele doctorului Porn (specializat la Paris) de boli interne, faceri, boli de femei, sifilis, raze
40 Dl. Profesor Bîzu este unul dintre cei trei membri ai comunităţii evreieşti ce trăiesc în prezent în Caracal, informaţiile furnizate de dânsul fiind de mare folos în întocmirea acestei lucrări.
41 DINCĂ, DANA ROXANA, şa., op.cit., p.243.
42 Idm., pag.257 apud Constantin Gheorghe, Istoria medicinei pe plaiurile romanaţene, Craiova, 1999, p.111.
43 AND-Olt, Fond Spitalul Orăşenesc Caracal, dos.5/1901, fila 42.
44 AND-Olt, Fond Spitalul Orăşenesc Caracal, dos. 3/1919, fila 132.
45 DINCĂ, DANA ROXANA, s.a., op.cit., p.261 apud AND-Olt, Anuarul Medical al României pe anul 1938; AND-Olt, Fond Primăria Oraşului Caracal, dos. 595/1938, fila 48.
46 DINCĂ, DANA ROXANA, s.a., op.cit., p.261 apud AND, Fond Spitalul Orăşenesc Caracal, dos. 32/1943, fila 15.
15
ultraviolete, al doctorului I. Rozenthal, chirurg şi dentist, al doctorului Ricman V. N. ce avea cabinet medico-chirurgical şi raze X. De asemenea, în oraş, funcţionau şi cabinete de stomatologie: Feodor Mayer - dentist, Rupnievschi Kazimir - dentist, dr. Blebea Samoil - medic stomatolog (avea cabinet pe strada G. Grigorescu, nr. 287), dr. Federmayer I. - medic dentist (avea cabinet pe strada Carol I), Ostrovschi Olga - cabinet dentar (avea cabinet pe strada Carol I)47.
Din informaţiile puse la dispoziţie de dl. Profesor Henri Bîzu48 tehnicianul dentar Micu Leibovici, doctorul Lea Schmidt, asistent farmacie Mona Sleifestein şi doctorul Pern, sunt persoane de origine evreiască care şi-au desfăşurat activitatea în domeniul medical şi în perioda postbelică, adică sub regimul comunist.
c. Caracteristici ale comunităţii evreieşti din Caracal
Din scurta retrospectivă asupra comunităţii evreieşti din Caracal se desprind câteva caracteristici proprii acesteia:
• apariţia sa coincide cu intrarea în modernitate a României;
• îşi desfăşoară existenţa pe o perioadă de aproximativ două secole, din care doar jumătate comunitate constituită şi activă;
• activităţile de bază erau cele legate de comerţ dar s-au manifestat şi prin organizarea unor activităţi cu aport intelectual ca editura, pe plan medical sau în domeniul educaţiei - cadre didactice;
• comunitatea nu a fost niciodată prea numeroasă, în perioada de maximă înflorire având puţin peste 200 de membri;
• ca amplasare în oraş, cartierul evreiesc, dens construit, s-a format în zona centrală, cu vad comercial;
• relaţiile pe care le-au stabilit cu localnicii au atras respectul acestora, fiind adesea socotiţi ca model comportamental.
d. Valori promovate de evrei pe plan local
Prin natura activităţii lor tradiţionale precum şi graţie locurilor de baştină de unde au venit, evreii au facilitat deschiderea europeană, accesul la tehnică şi înnoire, la civilizaţie, interesul pentru instrucţie şi creşterea interesului faţă de educaţie. Fiind o populaţie de tip urban au contribuit la dezvoltarea urbană a localităţii servind ca model populaţiei rurale din zonă. Au contribuit la diversificarea meseriilor şi introducerea tehnologiilor de producţie mecanizată.
47 Iem. p. 262 apud Constantin Gheorghe, op.cit, p.145.
48 dl. Profesor Bîzu este unul dintre cei trei membri ai comunităţii evreieşti ce trăiesc în prezent în Caracal.
16
Una dintre trăsăturile remarcabile ale acestui neam este aceea că sunt extrem de loiali patriei de adopţie, buni cetăţeni, implicaţi în soluţionarea problemelor comunităţilor în care trăiesc. În sprijinul acestei afirmaţii stau implicarea lor activă în situaţiile de război, în care s-au şi remarcat, de altfel. De asemenea, este cunoscut faptul că rămân legaţi afectiv de locul în care au trăit şi sunt prieteni loiali. Valorile umane şi intelectuale pe care le promovează, în ciuda vicisitudinilor la care au fost supuşi de-a lungul timpului, fac din evrei un neam demn de respect. Destrămarea comunităţii, după război, a fost resimţită ca o pierdere pentru localnici.
3. Patrimoniu construit evreiesc
e. Caracteristici generale
Comunitatea evreiască din Caracal şi-a definit zona de amplasare în prima jumătate a secolului al XIX-lea, în funcţie de vadul comercial deja constituit, adică în zona centrală a oraşului - Uliţa Târgului ce va deveni ulterior Strada Mare. După incendiul din 1892, când unele dintre prăvăliile evreieşti au fost mistuite de flăcări, casele au fost reconstruite, cu prăvălie la parter şi locuinţa la etaj, spaţii bune pentru un comerţ înfloritor şi ateliere meşteşugăreşti.
Perioadele de criză economică, războiul, schimbările politice, au indus o perioadă de declin în viaţa oraşului. Perioada de prosperitate a rămas mult în urmă şi a urmat transformarea socialistă a ţării. Evreii au plecat de câte ori s-a ivit ocazia, în valuri, mai întâi în anii 50, apoi 60, apoi 70.
În urma cutremurului din 1977, fondul construit vechi din Caracal a suferit stricăciuni. S-a profitat de ocazie pentru a se realiza operaţiunile de sistematizare în urma cărora a fost realizată restructurarea centrului. Strada Mare a fost demolată, practic în totalitate, frontul său a fost închis cu noua construcţie a Magazinului Universal. Pe frontul de nord al Cadrilaterului a fost construită Casa Armatei iar frontul sudic, cu strada Carol I, a scăpat ca prin minune - Poşta şi cele câteva construcţii din vecinătatea imediată.
Astfel, din cartierul evreiesc au rămas doar câteva case, pe Strada Vasile Alecsandri, la capătul opus centrului, ascunse în spatele blocurilor.
Documentaţiile de demolare49 realizate însă cu această ocazie ne furnizează o informaţie de maxim interes.
În toată zona supusă demolării nu erau cuprinse decât două proprietăţi evreieşti: locuinţa situată pe strada Olteniei la nr. 53 - lot 1, proprietatea lui
49 Documentaţile de demolare au fost întocmite de CJP Olt, Secţia de Proiectare Slatina, proiect 1727-strada Olteniei, aprobat prin decret al Consiliului de Stat nr. 467/1979.
Moscovici Giugea, construită în 1852 şi locuinţa lui Henri Bîzu, la numărul 53 - lot 2.
Planurile cuprinse în această documentaţie furnizează informaţii importante privitor la modul de organizare şi utilizare a spaţiului interior, la structurarea locuinţei.
Strada Mare, aşa cum este ea surprinsă în fotografiile de epocă
şi cum a rămas în memoria colectivă.
Cartierul evreiesc (aici strada Olteniei) înainte de demolarea din 1979
17
La poz.59, locuinţa lui Moscovici Giugea
La poz.58, locuinţa lui Bîzu Henri
Locuinţa lui Moscovici Giugea – plan parcelare şi vedere a casei
18
Locuinţa lui Moscovici Giugea – plan parter şi etaj
Pe strada Vasile Alecsandri, în spatele blocurilor construite în anii 80,
supravieţuiesc câteva construcţii atribuite negustorilor evrei.
Dacă schimbările succesive ale regimului juridic al proprietăţii, nu oferă date concludente asupra constructorilor acestor locuinţe, similitudinile de conformare între construcţia parter şi etaj din imaginea de mai sus şi locuinţele lui Moscovici Giugea şi Bîzu Henri, demolate în 1978, sunt o dovadă de netăgăduit asupra originii acesteia.
19
a. Patrimoniu reprezentativ
I. Sinagoga - Strada Grigore Ion, nr. 2
În 1902, în zonă centrală a oraşului, în cartierului evreiesc, a fost construită Sinagoga. Pe placa de marmură montată pe faţada acesteia se află următorul text: ”Clădit în anul 1902, luna iulie 2, sub comitetul compus din Preşedinte I. Perl, Vicepreşedinte H. Kornbah, Controlor I. Veintraub, Casier D. Retter, Secretar I. Zober, Membrii A. Mihailovschi, S. I. Leibovici, A. Veintraub”.
Proprietatea beneficiază de un teren în suprafaţă de 695 mp50, aflat pe Strada Sergent Grigore Ion, la numărul 2, în imediata vecinătate a străzii Plevnei şi a Palatului de Justiţie. Pe acest teren, în afară de Sinagogă se mai află o construcţie ce aparţine tot Comunităţii Evreieşti.
Sinagoga din Caracal, faţada principală, spre Strada Sergent Grigore Ion,
fotografie din toamna anului 2010
Placa comemorativă amplasată pe faţada principală, cu referiri la anul construirii şi fruntaşii comunităţii
care s-au ostenit pentru această zidire
Construcţia retrasă de la aliniamentul străzii, a fost realizată din zidărie de cărămidă, pe un regim de înălţime echivalent unei construcţii cu etaj. Acoperişul este din tablă iar tâmplăria exterioară din lemn este dublată de obloane solide. Ca stil arhitectural putem încadra această construcţie în stilul neoclasic local, realizarea sa fiind modestă la exterior.
Spre deosebire de exterior, interiorul este bogat ormanentat, cu pereţii pictaţi şi mobilier de calitate. Din păcate, trecerea anilor şi lipsa de întreţinere curentă încep să lase urme vizibile mai ales la interior. Infiltraţiile din apele pluviale au afectat atât tencuielile căt şi decoraţia interioară.
În prezent, Sinagoga se află inclusă pe Lista Monumentelor Istorice 2004, cod OT-II-m-B-08738.
50 Primăria Municipiului Caracal, Matricola de Clădiri 1977-1987.
20
Planul de situaţie cu amplasarea sinagogii
Sinagoga din Caracal-imagini de interior
21
II. Cimitirul evreiesc, Strada Mihai Viteazul nr.188
Cimitirul nr. 3 evreiesc, este situat în parcela nr.103 din raza a II-a – rezervat de la expropierea moşiei oraşului51. În anul 1845 moşia Caracalului aparţinea locuitorilor, bisericilor şi oraşului. Prin reforma agrară din anul 1864 au fost împroprietăriţi cu loturi de casă şi grădină 109 locuitori, majoritatea în mahalalele oraşului pe pământurile secularizate în decembrie 1863, iar cu această ocazie a fost rezervat şi terenul pentru cimitirul evreiesc52.
Aici a fost construită o capelă, de mici dimensiuni (aproximativ 6x12m), pe parter, din zidărie de cărămidă şi acoperită cu tablă, destinată ceremoniilor şi ritualurilor funerare. Planul este simetric, piesa centrală, care generează simetria construcţiei, este destinată ceremoniei, lateral dreapta se află o zonă rituală, iar în stânga, dar cu acces din exterior, sunt două încăperi de locuit destinate îngrijitorului. Tâmplăria, din lemn, prevăzută cu obloane masive la spaţiile rituale este în stare proastă de conservare, zidăria a fost afectată de igrasie, tencuiala este pa alocuri căzută.
Capela cimitirului. Vedere dinspre stradă
Vedere dinspre cimitir
Lipsa unei întreţineri permanente se face simţită, mai ales la interior unde tavanele sunt degradate iar însemnele religioase ce decorează tavanul sunt afectate. Încăperile sunt pardosite cu duşumele de lemn iar în încăperea de ceremonie mobilierul este degradat. Uşile de la intrare şi
51 Vremea, anul II, nr.17/18 august 1929; AND- Olt, Fond Primăria Oraşului Caracal, dos.10/1944. Primăria Oraşului Caracal, răspuns la Ordinul Circular al Ministerului Economiei Naţionale, Direcţiunea Generală a inventarului, nr. de intrare în Primărie 6742, la 23 X 1944.
52 Dicţionarul Istoric al Localităţilor din Judeţul Olt, Oraşe, Craiova, 2006, p.23.
22
ieşire sunt cu panouri de geam, unele dintre acestea fiind sparte şi neînlocuite.
Capela cimitirului- imagini din interior
Terenul cimitirului are o suprafaţă de 3.458 mp, cu o deschidere de 25-30m. Acestuia îi este anexată, lateral, o suprafaţă de teren agricol de 1,54ha. Aceste suprafeţe, ce se regăsesc în Registrul Agricol 59/63, au fost reconstituite ca drept de proprietate în 2002, în conformitate cu Legea 1/2000. Adresa actuală este Strada Mihai Viteazul nr.188, dar anterior, strada a purtat numele de Constantin Filipescu. În prezent, terenul afectat cimitirului este împrejmuit cu gard din panouri de beton prefabricat, pe întreg perimetrul său, iar porţile sunt metalice.
Pentru evrei, cimitirul joacă un rol chiar mai important decât la alte neamuri, acesta fiind cartea scrisă a istoriei, dovadă a existenţei. Pe unele monumente se află înscrise nu numai numele şi datele ci şi profesia. De exemplu la familia Schwalb sunt patru morminte, două femei (Iozefina Schwalb, decedată 6.06.1929 şi Sofia Schwalb, decedată 23.07.1940) şi doi bărbaţi, unde este menţionată profesia de ceasornicar (Simon Schwalb, ceasornicar, decedat 29.05.1962 şi Lazăr Schwalb, ceasornicar, decedat 6.06.1967).
Cu aceleaşi menţiuni sunt monumentele funerare ale farmacistului Moise Naftalis, n.28.10.1907 – d. 27.09.1959, doctorului Lea Schmidt d. 10.10.1990 sau Moscu Moise Benaroiu, casier central.
Monumentul funerar:
Farmacist Moise Naftalis
Monumentul funerar:
Doctor Lea Schmidt
23
Între cele mai vechi monumente din cimitir se află cel al lui Isac Silberman din 1883 şi Jlie Steiner, din 1898, care ne furnizează informaţii despre momentul în care cimitirul a început a fi utilizat, adică după 1880.
Piatra de mormânt
a lui Isac Silberman,1883
Piatra de mormânt
a lui Jlie Steiner, 1898
În acest cimitir sunt două morminte dedicate, unul dedicat lui Guberek Marko Nony - născut în 1919 în Polonia şi scăpat de la Holocaust şi unul dedicat memoriei colective unde este îngropat săpun făcut din trupurile martirilor evrei ucişi de fascişti în timpul prigoanei 1941-1944. Acestea sunt cu siguranţă, cele mai semnificative morminte din cimitir.
Morminte monument dedicate
24
Dacă în unele documente numărul mormintelor înregistrat în acest cimitir este de aproximativ 120, la o inventariere la faţa locului, realizată în toamna anului 2010, au rezultat doar 103 morminte. Este posibil însă ca unele dintre ele să fie deteriorate astfel încât să fi fost omise, întrucât nu număr important dintre acestea sunt deteriorate şi necesită reparaţii.
Imagini din cimitir – morminte deteriorate
2. Concluzii
Comunitatea evreiască din Caracal, cu o istorie atestată documentar de aproape două secole, a avut o evoluţie simultană cu aceea a oraşului, evreii fiind comunitatea cu un comportament urban exemplar.
Odată cu încetarea rolului comercial al oraşului, comunitatea evreiască a intrat într-o fază de disoluţie, de căutare şi identificare a unor noi oportunităţi de supravieţuire şi dezvoltare pe alte meleaguri, în ţară sau prin emigrare peste hotare. Comunitatea evreiască din Caracal a fost desfiinţată, în prezent aici locuind doar trei persoane, două femei şi un bărbat.
Din patrimoniul construit evreiesc s-au păstrat Cimitirul şi Sinagoga, ultima fiind clasată ca monument Istoric. În ceea ce priveşte patrimoniul construit civil, acesta, înstrăinat în repetate rânduri, ca drept de proprietate, a fost practic anulat, prin demolare, în urma restructurării urbane de la începutul anilor 80.
25
26
3. Bibliografie
1. ANDREI, A.NICOLAE, GABRIELA BRAUN, ALBERT ZIMBLER , Institutul de editură şi arte grafice Samitca, Editura Aius. Craiova., 1998.
2. BĂLAŞA, DUMITRU, Localităţile din Oltenia şi bisericile lor, în Mitropolia Olteniei, nr.3(mai-iunie), 1986.
3. DINCĂ, DANA ROXANA, GRIGORESCU VERA, POPOVICI SABIN, Monografia Municipiului Caracal, Editura Tiparg, Pitesti, 2007.
4. DONAT, ION; PĂTROI, ION; CIOBOTEA, DINICĂ; Catagrafia obştească a Ţării Româneşti din 1831, Craiova, 1999.
5. DONUGOROZI, ION, Aşezările evreieşti în Oltenia, după război,1920-1929, în rev. Arhivele Olteniei, IX, nr.49-50, mai –august 1930.
6. FREDERICH WILHELM VON BAUER, Memoires historiques et geographiques sur la Valachie, Frankfurt & Leipzig, 1778.
7. IAGĂRU, GHEORGHE; VICTOR VIOREL VĂTĂMANU; DUMITRU BĂLĂNESCU; Clima şi solurile judeţului Olt solurile, Craiova 2001.
8. IORGA, NICOLAE, România cum era până la 1918, Bucureşti,1972.
9. OTOVESCU, D.; ANGHEL LUCICA, Evreii din Oltenia, Ed. Beladi, 2002.
10. PAPACOSTEA, ŞERBAN, Oltenia sub stăpânire austriacă (1718-1739), Bucureşti, 1998.
11. CRĂCIUN, PĂTRU, Monografia Liceului nr.1din Caracal 80 de ani de la înfiinţare, Craiova, 1968.
12. RICMAN, ŞTEFAN; FR. IOSIF, VASILE ENESCU; PAUL CONSTANTIN, Contribuţiuni la Monografia judeţului Romanaţi, Institutul de arte grafice Ramuri, Craiova, 1928
13. SPECHT, Militarische Carte der Kleinen oder oesterreichiischen und grossen Walackei, welche beide zusammen aus 394 Sectionenbestehet, 1791, Biblioteca Academiei Romane, Cabinetul Harţi.
14. SZATMARY, Ridicarea topografica a Olteniei şi Munteniei executată, între anii 1855-1857, de Mareşalul Fligely, tipărită la Viena, în anul 1864. Biblioteca Academiei Române, Cabinetul Hărţi.
15. SCHWARZFELD, M., O ochire asupra istoriei evreilor din timpurile cele mai.depărtate până la anul 1850, (A look at the Jewish History from the beginning until 1850), Bucureşti, 1887.
16. VELEANU, ION, RUSU, E., Aspecte din activitatea şi gospodărirea romanaţeană, Craiova, 1937.
17. Serviciul Geografic al Armatei, 1912. Ridicare pe teren în anii 1905-1907.
27
18. Recensământul general al populaţiunei României din decembrie 1899 (The.General Census of the Population of Romania from December 1889), Bucureşti,Lito-tipografia L. Motzatzeanu, 1900
19. Recensământul general al populaţiei României din 29 decembrie 1930, vol.II (The General Census of the Population of Romania from 29 December 1930,vol. II), Bucureşti, 1938.
20. Direcţia Centrală de statistică, Recensământul populaţiei din 21 februarie 1956.
21. Direcţia Centrală de statistică, Recensământul populaţiei din februarie 2002.
22. Direcţia Centrală de statistică, Recensământul populaţiei din 1930.
23. ***, Monografia judeţului Olt, Braşov, 1974.
24. Dicţionarul Istoric al Localităţilor din Judeţul Olt, Oraşe, Craiova, 2006.
25. AND-Olt, Fond Spitalul Orăşenesc Caracal.




copyright © museum.com gmbh. all rights reserved.
copyright policy