Scanback 1
Muzeul Romanatiului Caracal
     T O W N   T O U R     
<< previous     Dia 140 of 189     overview     next >>
Biserica Domnească
Biserica Domnească

Biserica Domnească : Biserica parohială cu hramul „Intrarea în Biserică a Maicii Domnului „ , denumită Biserica Domnească , „cea mai veche din oraşul Caracal” a fost construită pe dealul Protosenilor , din blocuri de piatră şi cărămizi aduse de pe ruinele cetăţii romane Romula ( situată la 6 km nord de Caracal). Necunoscându-se cu exactitate anii când a fost construită , sunt vehiculate două variante : - Probabil între 1512 -1521 de Neagoe Basarab şi renovată de Mihai Viteazul la sfârşitul secolului al XVI – lea , când îşi avea aici reşedinţă domnească; - În ultimii ani ai secolului al XVI-lea , de către Mihai Viteazul , aşa cum au precizat unele cercetări arheologice. Cercetările de arhitectură pe parament şi structură , demonstrează că biserica în forma iniţială a fost concepută ca paraclis cu folosinţă restrânsăconstruită din danii domneşti. Forma sa este destul de neobişnuită pentru spaţiul Ţării Româneşti , dar foarte apropiată de o serie de monumente de tipul bisericilor de la Drobeta Turnu Severin şi prezintă o asemănare evidentă cu o mulţime de biserici de la sud de Dunăre. Planul dreptunghiular alungit cu absidă poligonală la altar , este compus din pridvor deschis cu trei travee pe laturile de vest, nord şi sud , naos pătrat şi altar. Preyintă boltire semicilindrică pe pridvor şi naos şi calotă semisferică la altar. Zidurile exterioare au grosimea de 0,90 m , iar cel dintre pridvor şi naos cu grosimea de 1,4 m , sugerează ideea unei scări în zid care ar fi dus la o clopotniţă peste pridvor , sau la un eventual amvon. O caracteristică aparte a acestei biserici , constituie accesul în pridvorul deschis pe trei laturi , având trei arcade dispuse pe fiecare latură , sprijinite pe coloane simple , robuste şi austere. Paramentul , aparent din blocuri de piatră de dimensiuni variate (0,56 x0,70 m , 0,50x0,46 m etc) alternează cu 4 şi 5 rânduri din cărămidă de dimensiuni 44x25x6 cm , cu rosturi de4-7 cm. Arcele golurilor ferestrelor naosului şi altarului , arcele pridvorului , precum şi bolta iniţială au fost executate cu cărămidă de dimensiuni 28x4x4,5 cm . Pardoseala iniţială a fost realizată tot din cărămidă romană . În timp ce exteriorul rămâne aparent cu rosturi desenate , interiorul este tencuit. În anii1632 -1634 din timpul domniei lui Matei Basarab încep primele modificări ale aspectului bisericii. Sunt documente în care Matei Basarab apare ca ctitor iar în altele ca „înoitor”. Cea mai importantă modificare a aspectului iniţial al bisericii o constituie supraînălţarea paramentului cu circa 3,45 m , care a schimbat total forma şi proporţiile iniţiale ale edificiului. Supraînălţarea realizată din cărămidă este despărţită de zidurile originale printr-un brâu decorativ format din două rânduri de cărămizi. Vechiul pridvor este închis , transformându-l în pronaos , iar deasupra lui probabil s-a construit o turlă , ceea ce explică apariţia celor două perechi de ieşituri cu rol de contraforţi peste care urmează brâul. Se consideră că nu este un decalaj de timp între această supraînălţare şi dezvpltarea pe lungime prin adăugarea unui pridvor deschis pe coloane trilobate , caracteristice epocii în care a domnit Constantin Brâncoveanu ( secolul al XVIII-lea ) , deoarece supraânălţarea folosind decoraţii cu arcade oarbe este extinsă şi peste pridvor şi latura de vest. Au urmat alte intervenţii de mai mică importanţă care au contribuit la modificarea aspectului bisericii: - Se reface bolta semicirculară originală ; - Peste pardoseala de cărămidă romană , se aşează o altă pardoseală identică , montată pe un strat de mortar , înălţându-se cu circa 20 cm; - Zidindu-se vechiul pridvor , accesul în biserică se face prin traveia centrală de pe latura de vest , unde se montează o uşă din lemn. - După o perioadă de timp destul de mare în care lipsesc ştiri despre funcţionare sau modificări survenite la biserică , într-un document din 24 iunie 1793 dat de Alexandru Constantin Moruzi se cunoaşte că vistierul Constantin Filipescu „a dăruit ( .......) moşie orăşenilor de la Caracal şi bisericii de acolo.” Dintr-un alt document reiese că în anul 1798 biserica este deschisă cultului , funcţionând cu doi preoţi şi un diacon , şi beneficia de scutire de bir. În perioada care a urmat biserica „domnească „ cum este menţionată într-un act din 1814 de la Voievod Caragea , a fost restaurată de clucerul Costache Greceanu , Barbu fiul lui Preda , Peiu Băcanu şi Mihai Coiciu , în anul 1817 şi zugrăvită în anul 1838 . Totuşi descendenţii lui Constantin Filipescu îşi exprimă nemulţumirea că biserica nu s-a bucurat de îngrijire din partea celor care beneficiau de veniturile moşiei donate. Într-un act din 7 februarie 1844 , Gheorghe Filipescu , fiul lui Constantin Filipescu , se arăta nemulţumit faţă de nerespectarea condiţiilor cuprinse în actul de donaţie , că biserica a fost lăsată „într-o stare foarte proastă”. Locuitorii oraşului Caracal nu au îndeplinit obligaţiile prevăzute în actul din 1793 . Cere să se aducă înfrumuseţări bisericii spre folos obştesc. În anul 1890 are loc o intervenţie semnificativă asupra monumentului când , datorită unei uşoare deplasări a terenului , s-a produs o fisură de câţiva centimetri în partea de sud a pridvorului. Pentru a fi evitată prăbuşirea , deschiderile pridvorului au fost astupate cu cărămidă , coloanele fiind înglobate în zidărie şi s-au construit trei contraforturi puternice în scopul consolidării monumentului. Deasupra pridvorului a fost ridicată o turlă de lemn îmbrăcată în tablă , au fost desfiinţate zidurile transversale ale naosuluişi pronaosului , obţinându-se o încăpere mai lungăcu câţiva metri , iar bolta de cărămidă cu fisuri pe toată înălţimea este înlocuită cu o nouă boltă cilindrică turtită , realizată pe o structură de şipci şi trestie. De asemenea la altar şi naos se măresc golurile ferestrelor , se ridică o tâmplă de zidărie cu trei goluri şi puţin curbată spre naos , iar faţada dinspre vest este realizată de la brâu în sus printr-o dublare de zidărie. Proiectul de restaurare din anul 1975 , pe baza unor temeinice cercetări , a orientat lucrările de consolidare –restaurare , realizate în perioada 1977-1982 , spre o corectă recuperare istorică şi ştiinţifică a monumentului , având ca scop evocarea aspectului iniţial ca biserică-paraclis domnesc din secolul al XVI- lea şi în acelaşi timp marcându-se etapele modificărilor istorice. Biserica este construită sub formă de navă , având un brâu de ocniţe şi abside . Îi lipseşte pisania şi probabil că i-a lipsit mai înainte de 1890. Biserica nu păstrează pictura originală , care era în stil bizantin (frescă). Numai altarul şi catapeteasma de zid păstrează o pictură executată în tehnica ulei , probabil de la 1890 , când s-au efectuat modificări semnificative ale arhitecturii interioare. Din punct de vedere stilistic această pictură se înscrie pe linia introdusă de Gh. Tăttărăscu în pictura noastră religioasă cu vădite influenţe renascentiste. Pictura a fost refăcută şi terminată în anul 2000 de către cunoscutul pictor de biserici Florea Drejoi . I s-a refăcut pisania şi a fost încadrată de ctitori : Mihai Viteazul , Matei Basarab , Constantin Brâncoveanu. Pisania are următorul conţinut : „Cu ajutorul tatălui , cu binecuvântarea fiului şi cu puterea duhului sfânt , ziditus-a din temelii acest sfânt lăcaş cu hramul Intrarea în Biserică a Maicii Domnului , de drept credinciosul voievod martir al neamului românesc Mihai Viteazu , în jurul anului 1597 , construind în prejma ei o curte domnească , în târgul Caracal. Matei Vodă Basarab şi drept credinciosul sfânt Constantin Vodă Brâncoveanu , au extins şi consolidat Sfânta Biserică . Direcţia monumentelor istorice , în anul 1975 a început ample lucrări de restaurare şi consolidare , aducând-o la forma arhitecturală actuală.Cu bibecuvântarea P.S. Gherasim episcop al Râmnicului în anul 1995 au început lucrările de pictură în tehnica „al fresco „ de către pictorul Drejoi Fl. Ion – Potcoava , Olt. Aceste lucrări s-au făcut cu obolul enoriaşilor şi altor credincioşi , cu sprijinul membrilor consilieri , iniţiatori fiind P.C.Preoţi parohi. „ Biserica este lipsită de odoare , acestea fiind ridicate şi transportate la Sfânta Episcopie a Râmnicului în vremea episcopului Ghenadie şi la muzeul mânăstirii Brâncoveni. Descrierea Bisericii Domneşti din Caracal , se mai întâlneşte în Catagrafia Mitropoliei Ungro-Vlahiei din anul 1810 şi în Catagrafia Mitropoliei Olteniei din 1840. Biserica se află în lista monumentelor istorice cu codul de identificare OT-II-m-B-08759.





copyright © museum.com gmbh. all rights reserved.
copyright policy