Neuschwanstein
Muzeul Romanatiului Caracal
     O T H E R   I T E M S     
<< previous     Dia 48 of 61     overview     next >>
ULTIMUL BOIER DIN ROMANAŢI -DUMITRU BORCESCU -de prof. Dumitru Botar
DUMITRU BORCESCU (1916-2011)

ULTIMUL BOIER DIN ROMANAŢI DUMITRU BORCESCU (1916-2011) Mă număr printre cei care s-au ocupat de genealogia familiilor boiereşti din Romanaţi, deşi boierii respectivi nu au fost de mare calibru, dar mulţi, foarte mulţi, au rămas în amintirea celor care i-au cunoscut ca oameni de bine, înţelegători, gata să ajute atunci când era nevoie. Dintre aceste familii boiereşti (Leontopol, Stamatopol, Oroveanu, Demetrian, Chintescu, Poroineanu, Prejbeanu, Brătăşanu etc.) am fost alături (am avut această şansă) de cei din familia Borcescu, fiind în relaţii foarte apropiate cu doi dintre urmaşii lui Teodor Borcescu – Mitu Borcescu şi sora lui, Marieta Borcescu, căsătorită Leţu. Recent am încercat un sentiment de mâhnire profundă datorită faptului că Mitu Borcescu, născut în Caracal la data de 11 aprilie 1916, ne-a părăsit pentru totdeauna. După 95 de ani de viaţă a închis ochii în ziua de 18 iunie 2011, dar eu reuşisem să-l felicit telefonic pe 11 aprilie când împlinise vârsta. Era fiul lui Teodor Borcescu, născut la Balş şi al Ecaterinei Şerbănescu, fiica lui Dumitru Şerbănescu din Caracal, fost secretar al Prefecturii Romanaţi. Fiind un om foarte bogat, a făcut multe acte caritabile între care sprijinul financiar acordat pentru ridicarea bisericii „Sf. Apostoli Petru şi Pavel” de pe Bulevardul, apoi împreună cu fratele său mai mare , Stavarache Borcescu, au înfiinţat „Casa de cereale Borcescu”. Mitu Borcescu, fiul lui, era un om educat, cu o cultură vastă, avea gesturi senioriale şi o memorie de invidiat. Preţuia cartea şi pe oamenii de cultură, era cinstit, punctual şi adversar al celor care minţeau sau împrumutau cărţi de la el şi nu I le mai înapoiau. Iubea poezia şi pictura, muzica clasică (Mozart), recita admirabil din Topârceanu, Magda Isanos sau Florin Iordăchescu, avea un simţ al culorii şi al liniei, avea momente când era fermecător, venit parcă din altă lume. Mi-a fost un prieten adevărat, l-am iubit şi respectat enorm, sfaturile lui, în special cele medicale, m-au ajutat să depăşesc multe momente grele. Citea mult, în special medicina naturistă în ale cărei miracole credea, împărtăşindu-le şi celor apropiaţi. Ştia extrem de multe lucruri despre istoria şi cultura Romanaţilor, era o arhivă, din păcate necercetată, însă eu am aflat destule din tolba lui cu amintiri. Avea prieteni puţini dar ţinea la ei, îi preţuia, era un causeur de marcă, cu un stil de viaţă propriu, avea un univers al lui din care nu ieşea decât atunci când interlocutorul era cel agreat de el. A plecat nemulţumit total de ceea ce se întâmpla în această ţară, pe care o vedea altfel după căderea comunismului. Pentru mine Caracalul este mai cenuşiu fără el, iar străzile mai pustii. Ultimul mare boier romanaţean s-a retras pentru totdeauna într-o lume despre care îmi vorbea cu evlavie, fără teamă şi unde se va întâlni cu foştii lui prieteni adevăraţi de odinioară. Parcă îl aud cum îmi spunea catrenul său preferat: Universul e o carte Dumnezeu a fost zeţar Iar pământul este O greşeală de tipar.. Dumnezeu să-l odihnească ! D. BOTAR





copyright © museum.com gmbh. all rights reserved.
copyright policy