Neuschwanstein
N E W S    FROM
Muzeul Romanatiului Caracal


(06.03.2011 , Romania, Caracal )
Caracal Town Theatre

Caracal Town Theatre
TEATRUL NAŢIONAL CARACAL
http://www.jurnalul.ro/jurnalul-de-duminica/jurnalul-national/teatrul-ca-un-imen
Caracal town theatre http://www.jurnalul.ro/jurnalul-de-duminica/jurnalul-national/teatrul-ca-un-imens-izvor-de-frumusete-print-141421.html Teatrul, ca un imens izvor de frumuseţe Autor: SERBAN CIONOFF LA CARACAL • O VALOARE DE PATRIMONIU REINTRĂ ÎN CIRCUITUL NAŢIONAL Oraşul meu natal, cu flori în gară,/cu chioşc în parc/şi festival/urmat de bal – sună versurile cântecului scris de neuitatul Radu Şerban. Mi-am adus aminte de ele când am primit vestea că au fost finalizate lucrările de restaurare şi consolidare ale Teatrului Naţional din Caracal. Cortina acestui teatru deosebit s-a ridicat, după 22 de ani de pauză, la 19 decembrie, ora 16:00, o valoare de patrimoniu reintrând astfel în circuitul naţional. Clădirea barocă a "teatrului cel nou", aflată la poalele Dealului Protosenilor, inaugurată în anul 1901, este, înainte de toate, simbolul unei vocaţii. Astfel, din "Monografia Municipiului Caracal", scrisă de tinerii cercetători Dana-Roxana Dincă, Vera Georgescu şi Sabin Popovici, aflăm că primele manifestări teatrale ale acestei aşezări – atestată documentar la 1583 şi, mai apoi, aleasă de Mihai Viteazul pentru curtea sa domnească, au fost cele ale trupelor de scamatori şi de măscărici ambulanţi care se produceau pe scenele improvizate de la bâlciuri. CONSTRUCŢIA. Cu vremea, reprezentaţiile s-au mutat la casele Bibian (transformate în Clubul Unirea), la Cafeneaua centrală T. Borcescu, ori la grădinile de vară ale lui Boşoteanu şi Savu Teodoru. Între anii 1885-1886, la Grădina Paradis joacă trupa lui Matei Millo. Prima sală de spectacole se va amenaja în 1883, în grajdurile lui Iorgu Jianu. Pe tavan, deasupra scenei, era agăţată o lampă petrol, iar lojele din scândură erau îmbrăcate cu cimbrică roşie. Aici, la "Teatrul Vechi", au dat spectacole trupe renumite ale vremii, printre care trupa Nottara, trupa lui Burinescu sau trupa Mariei Teodorini. În noiembrie 1891, primarul oraşului Caracal solicită preşedintelui Consiliului Judeţean "construirea unui local de teatru sistematic". La 14 iulie 1894 s-a pus piatra fundamentală a Teatrului Naţional din Caracal, "menit a aduce propăşire a culturii locuitorilor oraşului". În 1901 se inaugurează "Teatrul cel Nou", edificiu conceput în stil baroc, după planurile arhitectului austriac Franz Billek. Construcţia, în stil baroc, impresionează prin bogăţia aranjamentelor: coloane, capiteluri, balcoane, cupole, frize. Vizitând-o, N. Iorga va scrie despre acest "teatru cochet împodobit cu stucaturi şi inscripţii care chiamă trupe şi o intenţie bună de care trebuie să se ţină seama". SPECTACOLE. Şi s-a ţinut seama! Societatea dramatică din Craiova a deschis în mod solemn Teatrul cel Nou, pe scena căruia, de-a lungul timpului, au jucat cele mai mari trupe dramatice ale ţării (trupa Teatrului Naţional din Bucureşti, trupa Nottara, compania Bulandra, – Manolescu, trupa C. Tănase) şi mai toţi marii noştri actori: George Vraca, Grigore-Vasiliu Birlic, Radu Beligan, Dina Cocea, Tanţi Cocea, Fory Etterle, Amza Pellea, Ştefan Bănică, Carmen Stănescu, Florin Piersic sau emblematicii slujitori ai Naţionalului craiovean: Manu şi Madelaine Nedeianu, Ovidiu Rocoş. La rândul lor, mari muzicieni au concertat pe scena Teatrului Naţional din Caracal. În 1915, George Enescu, acompaniat de pianistul Theodor Fuchs, susţine un concert în cadrul unui turneu efectuat pentru strângerea de fonduri destinate achiziţionării orgii de la Ateneul Român. La 1 decembrie 1923, Enescu vizitează din nou Caracalul; va veni, pentru un ultim spectacol pe aceste meleaguri, la 18 decembrie 1929. Pe scena Teatrului Naţional din Caracal, au conferenţiat N. Iorga, A.D.Xenopol,Vasile Pârvan, Octavian Goga, Take Ionescu şi Nicolae Titulescu. MARI ACTORI. Puţini, poate, mai ştiu că la Caracal s-a născut unul dintre cei mai mari actori ai scenei noastre: Ştefan Braborescu. Şi tot la Caracal a deprins pasiunea scenei neuitatul Silviu Stănculescu, timişorean prin naştere, dar caracalean cu tot sufletul. Nume de referinţă ale teatrului, la care adaug pe cele ale graficienilor Ioan Truică, Vintilă Mihăescu şi, fireşte, pe cel al scenografei Liana Manţoc. În anul 1927 actorii localnici prezintă "Stigoii" lui H. Ibsen, iar cu fondurile obţinute a fost ridicat bustul poetului Haralamb G. Lecca, amplasat în Parcul municipal – Parcul Nicolae Poroineanu –, amenajat după planurile peisagiştilor francezi Pinard şi Redont. În vara lui 1947, o trupă de entuziaşti, printre care Niki Etty (mai târziu, redutabilul regizor de revistă Nicolae Frunzetty), Costică Marinescu şi Mişu Slătculescu, pun bazele primului teatru popular din localitate. În decembrie 1955 ia fiinţă Casa raională de cultură – azi: "Casa de cultură Radu Şerban" –, iar trupa de teatru s-a pus pe treabă. Între timp, clădirea teatrului trecuse în patrimoniul statului şi devenise cinematograf. La jumătatea anilor ’60, clădirea Teatrului Naţional îşi revine la menirea adevărată. Pe scena sa se desfăşoară, de mai bine de patru decenii, Concursul interjudeţean de comedie al teatrelor de amatori. Iar trupa de teatru a Casei municipale de cultură Radu Şerban este o veritabilă colecţionară de trofee, beneficiind de îndrumarea unor nume consacrate ale scenei româneşti: regizorii Paul Stratilat, Tudor Mărăscu, Alexa Visarion sau scenografii Gabriel Bratu şi Sandu Maftei. DE SUFLET. Din nou, simt nevoia unei menţiuni de suflet. Tot ceea ce astăzi se numeşte, pe deplin meritat, instituţia Teatrulului Municipal din Caracal se leagă, irevocabil, de pasiunea, dăruirea, speranţele şi truda unui împătimit: Mişu Slătculescu. Poate, odată, am să scriu mai mult despre "nea Mişu", despre dibăcia cu care reuşea să treacă printre furcile caudine ale cenzorilor şi îndrumătorilor neaveniţi ai vremii. Până atunci, recitesc paginile de evocare pe care le-a adunat între coperţile cărţii sale "D’ale teatrului la Caracal". Fac însă o rugăminte la mai tinerii iubitori de teatru şi, desigur, nu numai pentru ei. Atunci când, pe străzile Caracalului, vi se întâmplă să întâlniţi un domn cu pas apăsat şi cu cătătura ochilor vioaie, descoperiţi-vă. Aveţi de ce şi aveţi pentru cine! Clădirea Teatrului Naţional din Caracal, adevărată emblemă a urbei, redevine gazda primitoare a unor spectacole de excepţie. Ca un imens izvor de frumuseţe. De aceea, închei cu "Prologul" scris de Iancu Văcărescu la 1819 şi rămas atât de actual: "V-am dat teatru, vi-l păziţi".




În vara anului 1896, istoria Caracalului consemna: „S-a pus piatra de temelie a Teatrului Naţional menit a aduce propăşirea culturii locuitorilor Caracalului”, ca să se înalţe, în inima Romanaţiului, un impunător edificiu arhitectonic. La acea vreme, în Europa s-au construit un număr impresionant de teatre. România aceleiaşi perioade şi-a ridicat propriile edificii teatrale: Ateneul Român, Teatrul Naţional din Iaşi, din Bucureşti, din Cluj sau din Timişoara. Prin voinţa edililor vremii şi din dragostea pentru teatru a locuitorilor, Caracalul şi-a construit un teatru la fel de frumos şi impunător, încadrat în acelaşi curent arhitectonic europen, ridicat, nu întâmplător, în zona istorică a oraşului, în vecinătatea ruinelor Curţii Domneşti a lui Mihai Viteazul.

Tradiţia teatrală caracaleană se regăseşte la loc de cinste în arhivele oficiale şi în cele sentimentale, ca o dovadă certă, că Teatrul Naţional s-a construit şi a existat din nevoia de cultură a oamenilor care l-au animat de-a lungul vremurilor, artişti sau spectatori.

Pentru sfârşitul anului 2008, istoria Caracalului a consemnat: S-a desăvârşit consolidarea şi restaurarea Teatrului Naţional menit a aduce prosperitate culturii locuitorilor Caracalului. Ceea ce am aşteptat cu toţii, de 22 de ani, unii cu credinţă, alţii cu îndoială, iată că s-a întâmplat. S-au redeschis uşile Teatrului Naţional, reconstituindu-se, într-un fel, un moment la fel de important ca cel de la 1901, an în care s-a pus în funcţiune clădirea teatrului. Caracalul se poate mândri, din nou, cu această bijuterie arhitectonică, pe care oamenii acestor vremuri au datoria să o înnobileze, asemenea oamenilor altor vremi, cu pasiune, dăruire, talent şi cu multă dragoste.

Ce i-ar fi determinat pe caracaleni să construiască un adevărat templu al culturii dacă nu dragostea pentru teatru stârnită de actorii ambulanţi sau de trupele de teatru care umpleau la refuz spaţiile improvizate.

Eforturile n-au fost în zadar. S-au văzut în acest teatru cele mai alese spectacole: drame, comedii, opere, operete, concerte, conferinţe, serbări şcolare şi naţionale, congrese, conferinţe preoţeşti şi învăţătoreşti, şezători literare, şedinţele ateneului, întruniri politice etc.

„Amintim în treacăt pe câţiva dintre artiştii care au înnobilat această scenă: genialul violonist George Enescu a dat mai multe concerte. D-na general Averescu a cântat din gură pentru concerte de binefacere. Apoi: Aristiţa Romanescu, Agata Bârsescu, Sturza, Filotti, Marioara Voiculescu, C. Notara, Brezeanu, Liciu, Soreanu, Lecca, Davila, Demetriad, Bulandra, Creţu, Anestin, Radovici, Manolescu, Storin, Ciprian etc. În opere şi operete: Băjenaru, Niculescu-Basu, Atanasiu, Nora Marinescu, Tănase etc. Marii savanţi: Iorga, Pârvan, I. Ştefănescu au ţinut conferinţe, precum şi Tache Ionescu, Xenopol, Mircescu, conferinţe politice. Doamne, domnişoare şi domni din societatea locală au apărut pe scenă în diferite serbări sau concerte” (Monografia judeţului Romanaţi, autor Ştefan Ricman).

Mari trupe de teatru din ţară au încântat inimile caracalenilor, dar Teatrul Naţional din Craiova a considerat teatrul din Caracal ca pe o a doua scenă a sa şi a organizat ministagiuni permanente până la închiderea teatrului.

Unul dintre actorii Naţionalului craiovean, Emil Boroghină, director fondator al Festivalului Internaţional Shakespeare, îşi aminteşte cu emoţie despre spectacolele prezentate ulterior la Caracal, dar şi despre acest oraş devenit lui foarte drag din copilărie tocmai pentru că exista această splendidă clădire, numită Teatru Naţional.

"Vestea redeschiderii Teatrului din Caracal are darul să ne umple multora dintre noi sufletele de bucurie. M-am născut la Corabia, oraş aflat la exact 40 de kilometri de oraşul reşedinţă al fostului judeţ Romanaţi. Era firesc ca în copilăria mea acesta să joace un rol important. Tatăl meu era funcţionar al Primăriei Corabia, iar în casa noastră Caracalul era pomenit cu o mare regularitate. Nu-mi mai aduc aminte când şi în ce împrejurări, copil fiind, am ajuns pentru prima oară în centrul acestui oraş, dar ştiu că ce m-a impresionat în mod deosebit, uluindu-mă chiar, a fost clădirea care purta inscripţia "Teatru Naţional”.

Atunci când priveam fascinat decoraţiunile exterioare ale acestui adevărat templu, nu bănuiam că va veni o zi când voi avea bucuria de a juca pe scena impunătorului teatru caracalean.

Aşa am aflat că aici jucaseră Constantin Nottara, Aristide Demetriad, Maria Ventura, Elvira Popescu, Toni Bulandra, Lucia Sturdza Bulandra, Gheorghe Storin, Ion Manolescu, Vladimir Maximilian, George Calboreanu, Nicolae Bălţăţeanu, Ion Iancovescu, George Vraca, Elvira Godeanu, George Timică, Marioara Voiculescu, Alexandru Giugaru, Grigore Vasiliu-Birlic, Marcel Anghelescu, Radu Beligan şi mulţi, mulţi alţii. Pe această scenă evoluaseră şi marii actori ai Craiovei, Al. Dem. Dan, Ronald Bulfinski, Coco Demetrescu, tatăl poetului Radu Gyr, Remus Comăneanu, Ovidiu Rocoş, Ilie Cernea, Margot Boteanu, Manu şi Madeleine Nedeianu. Nu puţine sunt paginile în care toţi aceşti mari actori, dar şi alţii, fac referiri în scrierile şi amintirile lor la spectacolele prezentate pe scena Teatrului din Caracal (...).

În perioada dintre cele două războaie mondiale în Caracal a funcţionat, cu intermitenţe, teatrul comunal, cu trupe venite din Craiova şi din Bucureşti, dar şi un Ateneu Popular, pe scena Teatrului conferenţiind personalităţi precum A.D. Xenopol, Nicolae Iorga, Vasile Pârvan, Octavian Goga, Nicolae Titulescu şi mulţi alţii.

Împreună cu colegii mei, actorii Teatrului Naţional din Craiova, am prezentat pe scena Teatrului din Caracal nenumărate spectacole. Eram primiţi cu foarte multă căldură şi simpatie. Aici exista un public educat, cald şi ospitalier” (Jurnalul Naţional).

Zeci de ani de spectacole de teatru într-un spaţiu de invidiat, însufleţit de nume de rezonanţă ale teatrului românesc, publicul iubitor şi dornic de teatru au trezit dorinţa caracalenilor de a avea propria trupă şi spectacole dintre cele mai diversificate care au concurat cu succes trupele profesioniste. S-au dedicat cu talent, într-o mare trupă a generaţiilor, Mişu Slătculescu, Costică Epure, Mariana Stratan, Tanţa Florescu, Şerban Chiosan, Ion Florică, Pepi Drăgan, Mircea Grozea, Nicu Popa, Ion Dumitru Neaţu, Gogu Mototol, Mitică Dumitrescu, Constantin Avram, Costică Dragomir, Anton Gavrilă, Emil Tudor, Florin Beciu, Monica Dumitru, Florian Teodorescu, Ligia Pavel, Daniel Voicu, Bebica Deac, Ninel Mitrică, Doru Enache, Gabriela Banu, Nichi Boruzescu, tinerii Marius Gîrgel, Mihaela Buzatu, Gabriel Precupeţu, Simona Ionescu, Maria Scarlat, Ştefan Trifu, Bogdan Glişcă. Ca o dovadă a continuităţii chiar şi pentru anii în care sala Teatrului Naţional aştepta să-şi îmbrace hainele de gală. După atâţia ani în care neputinţa a fost coşmarul nopţilor de frământări, după atâţia ani care au însemnat şi consemnat eforturi financiare din bugetul local, demersuri din partea autorităţilor locale către înaltele instituţii ale statului, paşi înainte, dar şi stagnări, deschideri şi închideri de şantiere, vizite oficiale, promisiuni, astăzi conchidem, cu bucurie, ceea ce, ochii trecătorului văd liber: s-a redeschis Teatrul Naţional din Caracal.

Cartea de Onoare a Caracalului trebuie să-i consemneze pe cei care au făcut posibilă această lucrare: Adrian Iorgulescu, Dan Nicolae Buşcu, Gheorghe Anghel, Dănuţ Codan, Niculina Isopescu, Florin Iordache, Mona Muscă, Nicolae Groza, Virgil Ştefan Niţulescu, dar, foarte important, zecile de constructori, lucrătorii anonimi care, zi şi noapte, de-a lungul atâtor ani, au trudit cu pricepere şi dăruire, pentru ca proiectele, pe baza cărora au lucrat, să capete formă, culoare, valoare.

Sunt oameni, faţă de care cuvintele de recunoştinţă sunt palide şi nu pot descrie mult prea plinul sentimentelor noastre. Sunt oameni care au împlinit un vis şi au desăvârşit un act irepetabil pentru viitorii 100 de ani.

Îndelungata aşteptare, care a generat trăiri şi comentarii de tot felul, a determinat organizarea unui eveniment pe măsură, intens mediatizat în presa scrisă şi televiziune şi, în mod deosebit în Jurnalul Naţional. Cetăţeanul de Onoare Marius Tucă, implicat mai mult ca oricând în realitatea culturală caracaleană a readus Caracalului parfumul de odinioară şi l-a promovat spre o firească integrare în circuitul valorilor româneşti.

Luminile rampei s-au rea­prins pe 2 apri­lie 2009. Timp de trei zile s-a des­fă­şu­rat un eve­niment de excepţie, cu spec­ta­cole ale unora dintre cei mai mari ar­tişti ai României. Biju­te­ria arhitectonică complet res­tau­ra­­tă pe frontispiciul că­reia sunt împlântate, de aproape 108 ani, cele două cuvinte – Teatru Na­ţio­nal - stă măr­tu­rie unei întregi epoci. Clădirea Teatrului Naţional din Caracal a fost reinaugurată la 2, 3 şi 4 aprilie cu spectacole ale unora dintre cei mai mari actori de astăzi: “Măscăriciul” după Cehov, cu Horaţiu Mălăele şi Niculae Urs; conferinţa-spectacol “Confesiuni despre viaţă şi artă”, susţinută de maestrul Radu Beligan; “Mahalaua, mon amour”, cu Tudor Gheorghe, şi “Străini în noapte”, cu Florin Piersic şi Emilia Popescu.

După aceste reprezentaţii, pe scena Teatrului din Caracal s-au jucat “Momâia” după Cehov, un excepţional recital al lui Niculae Urs (Teatrul Nottara), două spectacole pentru copii cu “Prostia omenească” de Ion Creangă (Teatrul Naţional din Craiova), spectacolul de teatru ­ dans “Dansul celor patru anotimpuri” al Ansamblului folcloric “Romanaţi”, în regia lui Florian Teodorescu, spectacolele “Se caută un tenor” şi “Scaunele” de Eugene Ionesco, ale Teatrului Naţional din Craiova. Stagiunea de vară s-a încheiat cum nu se poate mai bine cu spectacolul “Revizorul” de N.V. Gogol, al Teatrului de Comedie din Bucureşti, în regia lui Horaţiu Mălăele.

“Soţul păcălit” reprezintă prima producţie teatrală a Centrului Cultural “Radu şerban”, în administrarea căruia se află Naţionalul din Caracal, a cărui premieră a avut loc în data de 13 mai 2009. “Soţul păcălit” a fost ultimul spectacol montat, în 1988, la Teatrul Naţional din Caracal şi pe care l-a regizat Tudor Mărăscu, însă nu a fost jucat niciodată pe această scenă.

De aceea, s-a hotărât ca prima producţie proprie după restaurarea teatrului să fie tot “Soţul păcălit”. De această dată, regia spectacolului este semnată de actorul Florin Beciu, scenografia aparţinând lui Virgil Popa de la Televiziunea Română. Din vechea distribuţie se regăsesc Şerban Chiosan, Monica Dumitru şi Mircea Grozea, cărora li s-au alăturat Ligia Pavel, Florian Teodorescu, Gabriela Banu, Marius Gîrgel, Ştefan Trifu, Dobrotescu Constantin şi Enache Ştefan Marius

Un asemenea edificiu cum este Teatrul Naţional are nevoie de un public pe măsură. De multe ori, copiii se dovedesc a fi cei mai sinceri şi cei mai implicaţi într-un spectacol de teatru. S-a dovedit acest lucru şi prin ultima montare a Teatrului Municipal Caracal cu spectacolul pentru copii “Magazinul cu jucării” în regia şi scenografia lui Florin Beciu, spectacol care a stârnit imaginaţia copiilor care au umplut sala teatrului, dar şi aplauzele binemeritate pentru actorii (copii şi ei) care au dat viaţă unei frumoase poveşti.

Un eveniment de excepţie, de neînchipuit chiar şi pentru cei care mai cred că visele se împlinesc, s-a concretizat în Gala Folk You 2009. Un maraton de muzică şi poezie organizat de Jurnalul Naţional, în zilele 18, 19 şi 20 septembrie ca un răsfăţ al iubitorilor de folk din Caracal şi nu numai. N-a lipsit mai nimeni din elita folk-ului românesc: Nicu Alifantis, Alexandru Andrieş, Ducu Bertzi, Dinu Olăraşu, Vasile Şeicaru, Mircea Baniciu, Zoia Alecu, Maria Gheorghiu, Alina Manole, Ţapinarii, Emeric Imre, Magdalena Puşcaş, Florin Chilian şi mulţi, mulţi tineri despre care vom auzi peste timp.

Sala Teatrului Naţional din Caracal a devenit neîncăpătoare la concertul extraordinar pe care maestrul Tudor Gheorghe l-a susţinut pentru publicul caracalena. „Permanentele frumuseţi – ciclul Vară Toamnă”, alături de orchestra şi corul Teatrului Liric Elena Teodorini din Craiova, în orchestraţia lui Marius Hristescu, cel care a şi dirijat întreg concertul.

După acest spectacol fascinant, ce altceva, la fel de valoros putea completa programul spectacolelor pe scena naţionalului caracalean, dacă nu un superb concert al maestrului Gheorghe Zamfir şi al tarafului său.

Trupa de teatru a naţionalului craiovean, mult aşteptată, de fiecare dată, de publicul caracalean, a revenit pe scena teatrului din Caracal cu spectacolele « Grăsana », Noroc şi sănătate, domnule », « Oratorii pisicilor turbate », « Unde-i revolverul ?», umplând sala până la refuz.

În sala Teatrului Naţional au răsunat voci excepţionale, de operetă sau de operă, ale doamnelor Daniela Vlădescu, Bianca Ionescu, Maria Petcu Catrina, Claudia Codreanu cu acompaniamentul pianistei Inna Oncescu.

Trupa Teatrului Municipal Caracal şi-a continuat drumul şi menirea, reuşind, în mai puţin de doi ani, să pună în scenă două noi spectacole : « Napoleon era fată », de Margaret Mayo, un spectacol de Florin Beciu, cu Florian Teodorescu, Monica Dumitru, Daniel Voicu, Bebica Deac, Ligia Pavel, Titina Buzatu, Bogdan Glişcă, un spectacol jucat, deja şi care se mai joacă încă, şi, pentru această toamnă, un nou spectacol, care deschide stagiunea 2010 – 2011 : « Cap ai, minte ce-ţi mai trebuie sau Ce-am avut şi ce-am pierdut », după texte de Caragiale, un spectacol de Florin Beciu, cu Şerban Chiosan, Ligia Pavel şi Monica Dumitru, a cărui premieră este în data de 21 noiembrie 2010, în cadrul « Zilelor municipiului Caracal.

“Cei care s-au bucurat cel mai mult de cea mai dichisită sală de teatru au fost artiştii, care au declarat la unison că este un cadru care i-a inspirat. Putem spune cu inima deschisă: aşa sală, aşa spectacole! ” (Jurnalul Naţional).

Viaţa Teatrului Naţional merge mai departe. Cu sprijinul Primăriei municipiului Caracal, cu spectacolele Teatrului Municipal, cu teatre valoroase din ţară, cu toţi cei care vor să joace pe scena Teatrului Naţional din Caracal, în semn de recunoaştere a unei valori care şi-a recăpătat locul pe care îl merită.



Ligia PAVEL





copyright © museum.com gmbh. all rights reserved.
copyright policy