Scanback 1
N E W S    FROM
Muzeul Romanatiului Caracal


(06.05.2012 , Romania, Caracal )
CU TUDOR MĂINESCU LA ..........O PICĂTURĂ DE PARFUM de prof.Dumitru Botar

CU TUDOR MĂINESCU
LA ..........O PICĂTURĂ DE PARFUM

Nimeni nu bănuia, nici măcar autorul, că volumul său de debut, O PICĂTURĂ DE PARFUM, Ed. Cartea Românească, Buc.1929, îi va aduce o mare celebritate, declanșând totodată un veritabil duel epigramatic, cu mulți dintre confrații săi, care nu au încetat să-l „mângâie”în unele situații destul de consistent. Doar Tudor Arghezi (Ramuri,nr.10-11/1929) nu a polemizat cu el, îndemnându-l să continue, apreciind că acest debut “trebuie dat prietenește în vileag”, apoi a urmat un potop de săgeți mai mult sau mai puțin usturătoare, al căror numitor comun, a fost totuși, recunoașterea valorii acestui volum. Chiar un concitadin, din Caracal, epigramistul Nellu Cristescu (x 1912-1994), prieten apropiat, deschide seria “loviturilor” colegiale, scriind acest frumos catren, rămas totuși fără replică:
“O picătură de parfum”
Cerui cândva-ntr-o librărie
Însă librarul : Peste drum
Mi-a spus. Găsiți la drogherie

Picătura de parfum nu i-a fost indiferentă nici marelui comic Constantin Tănase, care atacă fără milă:


“O picătură de parfum”?
Dar nu miroase nicidecum
De ce parfumul e absent?
Ascunde el, vorba talent?
Răspunsul lui Tudor Măinescu este de mare effect, punct ochit, punct lovit:
Tu n-ai de ce, biet istrion
Că nu miroase, să te miri
Căci “picătura de parfum”
E pentru nasuri mai subțiri
Nici actorul Ion Manu (1891-1968), de la Teatrul Național București, un bun amic al poetului nu rămâne indiferent, din floretele lor reieșind unul din cele mai frumoase dueluri epigramatice, pe care-l redăm pentru ineditul și farmecul lui. El a fost consemnat și în revista PIERDE VARĂ, care a apărut în perioada interbelică.
ION MANU TUDOR MĂINESCU
O picătură de parfum Te uiți pe sus, la rafturi dragul meu
A fost atât de concentrată Acolo crezi că-i slava și mândria
Încât din rafturi nici acum Suprema ta instanță, cred și eu
Nu poate fi evaporată Prietene actor....e galeria

ION MANU TUDOR MĂINESCU
Ca să scrii la “PIERDE VARĂ” Și de-acolo fără jenă,
Te poftisem, eminență M-ai chemat în ajutor
Căci un lucru vroiam doară Ca să fii tot ca pe scenă
Să ies eu în evidență Luminat de- un reflector

Tot picătura de parfum a generat alt schimb de replici cu Aurelian Păunescu (1894-1986), unul din marii nostril epigramiști, magistrat de profesie ca și Măinescu, care, atacă la baionetă:
Poetu-n viață-și făcu drum
“Cu-o picătură de parfum”
Dar toți așteaptă magistrate
O picătură de ....dreptate
Tudor Măinescu este pe fază, răspunde la fel de acidulat:
O picătură de dreptate
Ușor o capătă oricine
Afară dacă-o cere poate
Ferească D-zeu, prin tine
Un alt semnal vine de la epigramistul Ioan Popescu-Polyclet (1883-1962), din Oltenia natală :
S-asculți mirosul natural
E foarte bine, orișicum
Că peste versuri ai turnat
“O picătură de parfum”
După lectura volumului, un alt confrate oltean, prozatorul Paul Constant (1895-1981), îi adresează două catrene încântătoare care merită consemnate :
Pe vremurile astea de scumpete
Când hotărăști să cumperi un volum
Nu-l cauți “elegant” nici greu poete
Ci s-aibă o cisternă de parfum
xx
Volumul „elegant” și” prețios”
Maestre, ce să zic, m-a făcut praf
Eu unul mă grăbesc politicos
Să scriu, să felicit pe tipograf.
În volumul “Printre epigramiștii olteni” Ed. Scrisul Românesc, Craiova 2008, autor Petre Gigea –Gorun, se află și o dedicație adresată lui Tudor Măinescu pentru volumul respectiv, semnată de epigramistul Nicolae Brădișteanu (1910-1992):
O picătură de parfum
A pus Măinescu în volum
Și pentru asta eu susțin
O picătură.......e puțin.
L-am cunoscut în ziua de 19 I 1975, când am fost la el acasă cu poetul Virgil Carianopol, pentru a obține câteva autografe pe volumele cu care venisem. Era nins de vreme, avea 83 de ani, nu am stat mult, la un semn al lui Carianopol ne-am retras, dar aveam ceea ce doream și plecam împăcat că-l văzusem, îl ascultasem și-i vorbisem. Ajuns acasă liniștit și desigur bucuros pentru reușita mea, am scris următorul catren :

Poetu-mi oferi acum
“O picătură de parfum „
Preferam un exemplar
Cu un parfum de ....Murtfatlar

Consemnez aceste gânduri și amintiri, în acest an când se împlinesc 120 de ani de la nașterea lui Tudor Măinescu, cu regretul că și el face parte din galeria scriitorilor și epigramiștilor răsplătiți pe nedrept cu uitarea. Astăzi tot mai puțini își amintesc de acest poet și epigramist “parfumat” care la vremea lui s-a poziționat cu succes în viața noastră literară, cu mari succese de librărie, iar ca om era deosebit de modest, așa cum se autodefinea în acest catren superb:
Puțin voios, puțin mâhnit
Puțin temut, puțin iubit
Puțin poet, puțin artist
Și chiar puțin epigramist.

DUMITRU BOTAR

30 IV 2012
CARACAL - ROMANAȚI





copyright © museum.com gmbh. all rights reserved.
copyright policy