Scanback 1
Muzeul Romanatiului Caracal
     E X C U R S I O N S   I N   T H E   L O C A L   A R E A     
<< previous     Dia 50 of 64     overview     next >>
DEVIANŢA ŞCOLARĂ-CONŢINUT ŞI SEMNIFICAŢIE
PROF.INV.PR.SOCOTEANU MINODORA

DEVIANŢA ŞCOLARĂ-CONŢINUT ŞI SEMNIFICAŢIE PROF.INV.PR.SOCOTEANU MINODORA „Devianţa şcolară” desemnează, in sens general, ansamblul comportamentelor care incalcă sau transgresează normele şi valorile şcolare. - Părinţii elevilor, şi în general, publicul larg îl percepe prin ceea ce are el spectaculos şi tragic atunci când se obiectivează în cazuri de extremă violenţă şcolară; - Profesorii îl percep ca fiind o situaţie extremă în care autoritatea lor a fost depăşită de un comportament atipic situat în afara normelor pe care ei le-au instituit; - Elevii percep acest fenomen ca pe o situaţie limită ce implica imposibilitatea realizării unei comunicări reale cu adulţii ( fie ei profesori sau părinti). Abordarile psihologice si medicale interpreteaza devianta scolara ca pe un fenomen ce tine de patologic;violenta în scoala, indisciplina, chiulul sau actele de vandalism indica, din aceasta perspectiva, un substrat psihopatologic, deoarece, indiferent de cauza specifica, aceste forme de comportament difera fundamental de cele adoptate de majoritatea populatiei scolare. În opozitie cu aceasta perspectiva, abordarea sociologica sustine ca devianta scolara este un fenomen normal; conduitele ce încalca normele scolare sunt inacceptabile, dar sunt forme normale de comportament, în sensul ca reprezinta încercari ale elevilor de a rezista/înfrunta circumstantele scolare specifice în care se gasesc. Devianţa este definită în orice dicţionar de specialitate ca fiind „un tip de conduită care iese din normele admise de o societate dată” ( Dicţionar de psihiatrie, 1998, pag. 185) sau „o formă de comportament caracterizat printr-o distanţare semnificativă de la normele sociale stabilite pentru statutul social respectiv”( Dicţionar de psihologie socială, 1981, pag. 79 ). Devianţa şcolară este un fenomen actual care se prezintă în forme diferite şi cu semnificaţii diferite celor care îl pun în evidenţă: Daca acceptam devianta scolara ca pe un fenomen normal, atunci putem lua în considerare urmatoarele functii si semnificatii ale sale: -semnaleaza o serie de disfunctii sau deficiente în activitatea scolii: calitatea slaba a predarii, climatul excesiv de autoritar sau de permisiv, lipsa de implicare si indiferenta profesorilor fata de evolutia comportamentala a elevilor, normele scolare anacronice, lipsa de pertinenta a continuturilor în raport cu trebuntele de învatare ale elevilor etc. -indica, între anumite limite, atitudinea fata de scoala a parintilor; exista si cazuri în care parintii încurajeaza elevii sa încalce normele/valorile scolare; -ofera elevilor care au experimentat esecul scolar posibilitatea de a accede la un status si la un prestigiu social; -poate indica apartenenta elevilor la o „subcultura delincventa” , din scoala sau din afara ei. -reprezinta un mijloc de explorare a limitelor si libertatii; elevii pun frecvent la încercare profesorii pentru a vedea pana unde pot merge actiunile lor fara ca adultul sa riposteze; -reprezinta un mijloc de exprimare a dificultatilor emotionale determinate de relatiile interpersonale din scoala sau din afara scolii; unii elevi recurg la conduite deviante pentru a riposta în conflictele cu parintii( adultii semnificativi din viata lor); Cele mai grave sau/si cele mai frecvente acte de devianta scolara sunt: fuga de la scoala, absenteismul, abandonul scolar, vandalismul, conduitele violente, toxicomania,copiatul si suicidul. Copiatul este o forma specifica de înselaciune, care încalca prima si, poate, cea mai importanta norma din Regulamentul scolar, care stipuleaza datoria elevilor de a-si însusi cunostintele si de a-si forma deprinderile prevazute în programele disciplinelor de învatamant. Ca forma specifica de nesinceritate fata de profesor, copiatul poate fi încadrat în categoria conduitelor agresive, deoarece aduce prejudiciu profesorului si, uneori, grupului-clasa. Principalii factori care intervin în situatiile de copiat sunt: deficiente de supreveghere, atitudinile permisive ale profesorilor, dar si stilul de a nota în functie de fidelitatea reproducerii cunostintelor; este cert ca profesorul care prefera sa dea sistematic elevilor subiecte de evaluare scrisa care cer memorarea-reproducerea cunostintelor se va confrunta mai frecvent cu toate formele de copiat comparativ cu cel care propune subiecte ce solicita elevii sa interpreteze/sintetizeze/creeze cunostinte. Cei care copiaza nu sunt întotdeauna sau nu sunt în mod necesar elevi cu rezultate scolare slabe; e adevarat ca elevii slabi, care au acumulat multe lacune în sistemul de cunostinte, care nu mai pot realiza o învatare constienta, prezinta o probabilitate mai mare de a apela la aceasta solutie - copiatul. Acesti elevi nu sunt sustinuti motivational de curiozitate sau interesul pentru un domeniu, ci sunt interesati doar de obtinerea unei note de trecere, pentru a evita conflictul cu scoala si cu familia. Însa si elevii cu rezultate scolare bune copiaza uneori, în situatii precum: -parintii obliga copilul sa obtina note maxime la toate disciplinele de învatamant; -elevii sunt nesiguri în legatura cu întelegerea corecta si profunda a cunostintelor; -elevii stiu ca nota maxima depinde de reproducerea fidela a cunostintelor; -elevii doresc sa ajunga sau sa ramana în fruntea ierarhiei clasei la învatatura. Fuga de acasa si de la scoala reprezinta o conduita grava, cu un înalt risc delincvential si de victimizare, nu atat prin ea însasi, cat prin consecintele pe care le antreneaza. Astfel, la primul episod evazionost, cei care fug de acasa traiesc un soc, sperantele lor de aventura si de fericire fiind contrazise de realitate. Cei care fug de acasa si de la scoala nu au deprinderi profesionale, de regula nu au bani, un adapost, un plan organizat de actiune, si de aceea risca sa fie exploatati/abuzati fizic, sexual si, pentru a supravietui, practica activitati delincvente. Arta de a supravietui a fugarilor consta în a putea dormi în locuri improprii, in furtul de alimente, în prostitutie si în consumul de droguri. Cu cat perioada de viata pe strada este mai lunga, cu atat creste probabilitatea de a deveni o victima a exploatarii sau de a se implica într-o cariera delincventa. Conform estimarilor unui administrator de adapost pentru fugari din New York, dupa 48 de ore de la abandonul familiei, unul din zece fugari se implica în prostitutie; dupa sase luni de viata pe strada, devine imposibila recuperarea tinerilor fugari, cointeresarea lor în continuarea educatiei, în cautarea unei profesii legale, în restabilirea relatiei cu familia sau în abandonarea consumului de droguri. Absenteismul scolar. Fenomen cu o dinamica spectaculoasa în ultimele decenii, absenteismul scolar e definit ca o problema sociala, fiind explicata mai mult prin caracteristicile socioculturale ale mediului de provenienta si aparand mult mai frecvent în mediul urban si în familiile sarace. Desemnaeza un tip de conduita evazionista stabila, permanentizata, ce prefigureaza sau reflecta deja atitudinea structurata a lipsei de interes, motivatie, încredere în educatia scolara. Atunci cand elevii încep sa lipseasca sistematic si generalizat de le scoala, aceasta conduita reprezinta un semnal tardiv al existentei problemelor; absenteismul constituie o forma de agresiune pasiva împotriva scolii, indicand ca elevii fug de la scoala chiar cu riscul de a fi pedepsiti. Reactiile negative ale scolii si ale parintilor între tin mecanismele de aparare ale elevului, creand un cerc vicios, în care abandonul tinde sa apara drept unica solutie prin care se pot rezolva toate problemele. Absenteismul este principalul factor asociat cu abandonul scolar, avand o înalta valoare predictiva în raport cu acesta; numerosi autori care au studiat conduitele elevilor ce se coreleaza cu decizia lor de a abandona scoala au fost de acord ca cea mai mare probabilitate de a abandona se înregistreaza la cei care lipsesc excesiv de la scoala si au probleme de disciplina; variabila cheie în etiologia inadaptarii scolare este atitudinea parintilor fata de scoala; prin consiliere individuala, atat a elevilor, cat si a parintilor, se poate ajunge la o mai buna adaptare scolara. Toxicomania poate fi definita ca o stare de intoxicatie acuta sau cronica, provocata de consumul repetat al unei substante psihoactive. Specificul toxicomaniei la adolescenti este determinet de cel putin doua elemente: motivatia si nivelul de utilizare al drogului. Debutul toxicomaniei la unii copii si adolescenti este asociat, de cele mai multe ori, cu problematica crizei existentiale specifice pubertatii si adolescentei: opozitia feta de adulti, cautarea unei noi identitati, crizele de narcisism, momentele depresive, curiozitatea, gustul pentru risc, presiunile din partea prietenilor. În ceea ce priveste nivelul de utilizare, cercetarile arata ca la multi subiecti tineri consumul de alcool ramane o experienta fara viitor, în timp ce la altii se poate vorbi de o utilizare ocazionala, determinata de încercarea de a reduce o tensiune anxioasa, de a combate o stare depresiva sau de a cauta senzatii placute; doua treimi dintre cei care se drogheaza în adolescenta vor continua consumul si la maturitate. Violenta in scoala este din punct de vedere statistic cea mai frecventa conduita de devianta scolara. Mass - media, cercetarile statistice oficiale raporteaza o crestere spectaculoasa a fenomenului in ultimele trei decenii incat escaladarea violentei in scoala a devenit cea mai vizibila evolutie din campul educatiei formale. Dupa criteriul aspectului clinic, conduitele de violenta scolara se structureaza astfel: violente determinate de conflicte ,,normale “ intre colegi, de conflicte intre bande/grupuri de elevi si violente determinate de conflictul adult-elev. Violenta din scoala este o expresie a violentei din societate; cand violenta se produce in scoala, ea conduce insa si la alte consecinte decat violenta din societate: alaturi de prejudicii, victimizare, uneori moarte, violenta din scoala reduce sansele elevilor de a beneficia de o educatie de buna calitate, de a-si dezvolta personalitatea pe deplin. Acesta consecinta ii afecteaza atat pe elevii implicati in condutele violente, cat si pe cai care nu sunt implicati, dar sunt martorii lor. Absenteismul scolar. Fenomen cu o dinamica spectaculoasa în ultimele decenii, absenteismul scolar e definit ca o problema sociala, fiind explicata mai mult prin caracteristicile socioculturale ale mediului de provenienta si aparand mult mai frecvent în mediul urban si în familiile sarace. Desemnaeza un tip de conduita evazionista stabila, permanentizata, ce prefigureaza sau reflecta deja atitudinea structurata a lipsei de interes, motivatie, încredere în educatia scolara. Atunci cand elevii încep sa lipseasca sistematic si generalizat de le scoala, aceasta conduita reprezinta un semnal tardiv al existentei problemelor; absenteismul constituie o forma de agresiune pasiva împotriva scolii, indicand ca elevii fug de la scoala chiar cu riscul de a fi pedepsiti. Reactiile negative ale scolii si ale parintilor între tin mecanismele de aparare ale elevului, creand un cerc vicios, în care abandonul tinde sa apara drept unica solutie prin care se pot rezolva toate problemele. Absenteismul este principalul factor asociat cu abandonul scolar, avand o înalta valoare predictiva în raport cu acesta; numerosi autori care au studiat conduitele elevilor ce se coreleaza cu decizia lor de a abandona scoala au fost de acord ca cea mai mare probabilitate de a abandona se înregistreaza la cei care lipsesc excesiv de la scoala si au probleme de disciplina; variabila cheie în etiologia inadaptarii scolare este atitudinea parintilor fata de scoala; prin consiliere individuala, atat a elevilor, cat si a parintilor, se poate ajunge la o mai buna adaptare scolara. Abandonul scolar reprezinta conduita de evaziune definitiva ce consta în încetarea frecventarii scolii, parasirea sistemului educativ, indiferent de nivelul la care s-a ajuns, înaintea obtinerii unei calificari sau pregatiri profesionale complete sau înaintea încheierii ciclului de studii început. Între cauzele principale ale abandonului scolar regasim cauze economice, socioculturale sau religioase, psihologice si pedagogice. Efectele abandonului scolar demonsreaza de ce acest tip de conduita este considerat deosebit de grav. Mai întai, ceicare abandoneaza scoala nu au nici calificarea profesionala indispensabila integrarii socio-economice, nici formatia morala si civica necesara exercitarii rolului de parinte si celui de cetatean al unei comunitati. În al doilea rand, neavand o calificare, cei care abandoneaza scoala sunt viitorii someri si reprezinta, pe termen mediu si lung, o sursa de dificultati sociale si de pierderi, care depasesc investitia ceruta de formarea initiala. Din punct de vedere al costurilor economice, scumpa nu este persoana bine educata, ci cea insuficient educata, care paraseste scoala cu o formatie subreda sub aspect moral, intelectual sau estetic. Elevii care abandoneaza scoala sunt cei care s-au facut remarcati pentru absenteism si alte dificultati de de comportament, pentru care au fost sanctionati în repetate randuri în scoala. Un document al departamentului american pentru Educatia Elementara si Secundara îl descrie astfel pe elevul care prezinta un risc înalt de abandon scolar: incapabil sa se adapteze si sa functioneze adecvat în contextul clasei traditionale, rezultate scolare sub medie, nu-si stabileste obiective profesionale, absenteism, ostilitate fata de adulti si reprezentantii autoritatii scolare, provine dintr-o familie ce experimenteaza un stres existential, probleme economice serioase, nu este implicat în nici o activitate organizata de scoala, nonformala sau formala. Suicidul nu este propriu-zis o forma de devianta scolara, în sensul ca nu exista norme scolare care sa-l mentioneze si sa-l interzica explicit; cu toate acestea se prezinta ca avand legatura cu alte probleme de comportament ale elevilor. Factorii de risc în sinuciderea la copii sunt frustrarea afectiva precoce, lipsa atasamentului parintilor, care determina absenta identificarii afective, sentimentele de insecuritate si angoasa în conditiile abuzului de autoritate, ce declanseaza o teama permanenta de pedeapsa. Principalele situatii de risc suicidar la copii si adolescenti sunt:decesul unui parinte sau al unei persoane apropiate copilului ( în special daca intervine pana la varsta de 12 ani); comunicarea defectuoasa cu familia, pe fondul unei carete afective preluginte;perioadele de stres acut: divortul sau somajul parintilor, perioadele de examene sau evaluare scolara. Bibliografie David, E- curs « Devianta scolara » Neamtu,C– Devianta scolara, Editura Polirom, Bucuresti, 2003 Sellin,T apud Dragomirescu, V.T. – Psihologia comportamentului deviant, Editura Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti, 1976, Pag. 31





copyright © museum.com gmbh. all rights reserved.
copyright policy