Burg Altena, Germany
Muzeul Romanatiului Caracal
     S C H O O L   S E R V I C E     
<< previous     Dia 4 of 4     overview     next >>
VIRGIL DUMITRESCU,PICTORUL
de Dumitru Botar

NOTE DE LECTURĂ „VAN GOGH, POETUL „ DE VIRGIL DUMITRESCU ED.AIUS, CRAIOVA,2010 VIRGIL DUMITRESCU,PICTORUL Niciodată n-a fost mai uşor să scrii despre poeţi. Şi, pentru că sunt poeţi, nici să taci nu a fost uşor. Fiindcă nu-i floare la ureche să cauţi prin universurile lor atât de pline de culori, de înţelesuri şi de arderi, mai ales că pornesc din tumultul lor pe o cale numai de ele ştiută către sufletele noastre, răscolindu-le şi redefinindu-le fără răgaz. Dacă am ales ca titlu al rândurilor mele „VIRGIL DUMITRESCU, pictorul”, este pentru că în cel mai recent volum al său de versuri am descoperit vaste tablouri alcătuite din culori ale cuvintelor, cu zbateri lăuntrice, cu lupte împotriva celor care azi sunt strâmbe şi nepermis de banale, cu tainice chemări ale femeii (fără de care, totuşi, cum am mai putea vorbi de univers şi de frenezia culorilor?). Virgil Dumitrescu se defineşte cu fiecare vers pe o pânză pe care ne-o oferă cu generozitate. Îndeamnă la picturi ale sufletului ( „Orchestraţii rafinate îmi /scaldă sufletul cum valurile mării nisipul”), la aduceri aminte şi păreri de rău. Se desprinde din umbra oraşelor medievale pentru a face un salt tocmai în zilele noastre, unde,ne place, nu ne place „Angajăm virgină, numai muc şi sfârc/slujbă garantată, leafă cât cuprinde/abdomen de viespe, picioruş de stârc/dacă e şi brună dacă se şi prinde”. Sunt acele oraşe medievale cu ecouri din Adrian Păunescu : „E urât afară. Tranzitează griul/Norii fac manevre, cum ni se relevă./până una-alta, Johann Strauss- fiul/s-a închis în sine şi declară grevă. // Ce ne mai rămâne, să valsăm pe nuci./Dunărea albastră cară motorină./Dacă fugi de-acasă n-ai cum să induci/decât animalul împuşcat în splină.” (Burg Medieval) Virgil Dumitrescu, de bună seamă aflat printre cei mai desăvârşiţi poeţi olteni, rescrie lumi trecute şi prezente, le plămădeşte cu truda trăirilor sale şi ne cheamă pentru a ni le arăta. Dacă vom şti să-l citim pe Virgil Dumitrescu, atunci vom şti să pictăm şi noi. Şi vom înţelege esenţele tari de ieri, galopul infernal de azi şi neostoitele frământări de mâine. Pentru că doar găsind, ne vom regăsi, aşa cum a făcut-o şi poetul : „ Caii mei albaştri/caii mei de fum/Cum zburam pe câmpuri netrădate-n vânt/cum pocnea sămânţa stelelor prin ierburi/cum veneai uşoară smulsă de pământ//.........Între care sălcii se întoarnă vâsla/toamnelor din care ai descins acum/fulgeră prin grâne ca un semn de pace/caii mei albaştri/caii mei de fum”. DUMITRU BOTAR





copyright © museum.com gmbh. all rights reserved.
copyright policy